Descriere: Motivul romantic al țiganilor a reprezentat o permanentă sursă de inspirație pentru creația grigoresciană încă de timpuriu, cunoscut fiind faptul că artistul a prezentat la Expoziția Universală de la Paris din 1867 și la Salonul de la Paris din 1869, lucrările „Șatră de țigani”, respectiv „Șatră de țigani din România”. Prezenta lucrare, realizată în ultima perioadă de creație, așa-numita perioadă albă, a rămas în atelierul artistului de la Câmpina până la moartea sa, fiind prinsă și în cele câteva fotografii realizate antum și prezentate de George Oprescu în monografiile sale. Compoziția se desfășoară pe orizontală, cu linia orizontului plasată în treimea superioară. În prim plan se desfășoară un convoi de țigani văzut din față, deplasându-se descendent, către stânga tabloului. Lucrarea este realizată din tușe largi, alerte, asemenea unei eboșe, păstrând doar elementele caracteristice ale ansamblului, într-o paletă monocromă de brunuri rafinate. Pânza dovedește noua viziune esențializată a artistului asupra spațiului și întregului plastic, ce l-a dus către simplificarea tehnicii și eliminarea descriptivului facil în favoarea epurării formelor.