Descriere: Din punct de vedere iconografic, epitaful de la Dobrovăț se înscrie pe linia tradiției epitafelor moldovenești din secolele XV-XVI, relevând o interesantă sinteză, între tema liturgică a Jertfei lui Iisus și cea istorică a Plângerii. Începând cu secolul al XV-lea, compoziția se amplifică, față de modelul bizantin, prin sporirea numărului de personaje, iar elementul istoric va precumpăni față de cel liturgic. Respectând tradiția bizantină, broderia se distinge prin monumentalitate, un limbaj esențializat, de o rigoare aproape geometrică, ritmică, prin simetria atitudinii personajelor. Epitaful de la Dobrovăț este un produs de excepție al școlii de broderie din timpul lui Ștefan cel Mare. Piesa a intrat în circuitul valorilor universale, prin participarea la expoziții internaționale. Este publicată în literatura de specialitate străină.