Descriere: Icoana îi reprezintă pe Sfântul Împărat al Bizanțului, Constantin și pe mama acestuia, împărăteasa Elena. Între ei este zugrăvită Crucea, de dimensiuni mari, cu soclu, simbol al perenității creștinismului instituționalizat de cei doi sfinți în Bizanț. Împăratul are într-o mână sceptrul iar cu cealaltă, asemenea mamei lui, ține Crucea. În colțurile de sus apar Soarele și Luna, cu chipuri antropomorfizate. Cerul este zugrăvit în albastru cobalt, urmează o zonă de trecere vermillon spre pământul marmorat în tonuri de roz și roșu englezesc. Veșmintele sfinților precum și decorul geometric de pe cruce sunt pictate cu laviuri de culoare specifice icoanelor de Mărginimea Sibiului, verde și garanza de sub care transpare foița de aur aplicată. Imaginea este încadrată de un chenar relativ lat, unde pe fond alb sunt amplasate motive florale zugrăvite în aceleași culori ca veșmintele sfinților. Liniile de contur sunt trasate subțire și alambicat, culorile depășesc uneori conturul, acestea fiind trăsături caracteristice stilului icoanelor de Mărginime. Rama este bicoloră, partea interioară, profilată fiind vopsită în ocru. Partea exterioară, vermillon, prezintă decoruri compuse din linii neregulate în tonuri de gri și garanza.