Descriere: Apărută în Țările de Jos ca un gen minor, fiind inspirată de lucrările alegorice și narative ale lui Pleter Brueghel cel Bătrân, cu personaje numeroase și pitorești, scena de gen a avut inițial un caracter rural. Personajele plebee - țărani, cerșetori, muzicanți, marinari, femei ușoare - principalii protagoniști ai acestor imagini sunt redate în varii ipostaze: în cârciumi, pe ulițe sărăcăcioase, în case sau hanuri, dansând, bând sau încăierându-se. La fel ca majoritea pictorilor de gen, Adriaen Brouwer, Isack și Adriaen van Ostade, David Teniers, cunoscuți ilustratori ai moravurilor populare, Andries Both a reprezentat instantanee ale spectacolului existenței cotidiene. Asemeni lor, Both s-a concentrat mai mult pe fizionomii și gestică, pe detalii de vestimentație și mai puțin asupra cadrului ambiental. Lucrări pandant "Țărani jucând carți" și "Petrecere cu marinari" sunt mici clișee dar pline de atmosferă realizate într-o tonalitate veselă ce amintesc de bambociade. Țăranii din lucrarea lui Both ne amintesc de trișorii lui Caravaggio, împătimiți ai jocului de cărți, o tema importantă în pictura de gen, la fel de raspândită în Olanda, la Utrecht mai ales, cunoscut centru pentru activitatea pictorilor caravagiști. Both i-a surprins pe acești împătimiți chiar pe stradă. Figurația compusă din perechi este în echilibru, asemeni balanței: doi jucători șezând, doi chibiți stând în picioare, și posibil un al doilea grup de jucători cu spatele la privitor. Nu sunt comentarii zgomotoase, nici încăierări, cuvântul cheie fiind concentrarea. Întrebându-se cum va evolua jocul, cine are mâna bună, se creaza o atmosferă de așteptare între cei prezenți, întreaga atenție se îndreaptă asupra jucătorilor de cărți. Figurile lor și a celor doi chibiți îl prezintă pe Both ca pe un portretist abil și original ce realizează fizionomii de o reală penetrație psihologică. Lucrarea "Petrecere cu marinari" ne introduce în atmosfera unei Tabagie așa cum se numeau tavernele și unde oamenii puteau să "tragă la măsea" sau să se răsfețe cu plăcerile interzise ale "băutului de tabac". În secolul XVII tabacul a avut rol similar cu cel al drogurilor din zilele noastre, întrucât oamenii fumau din pipe de lut cu coadă foarte scurtă iar nicotina era asimilată complet și repede, producând intoxicarea organismului. Personajele prezente în Tabagie, marinarii și femeile cu moravuri ușoare stau în jurul mesei absorbiți de discuții. Bărbații uită de problemele cotidiene și-și caută refugiul în paharul cu vin sau în brațele unei femei. Cele trei personaje puse în lumină crează un sentiment de anonimat și detașare față de lume și în același timp deschid loc pentru satira moralizatoare. Dincolo de formula compozițională stereotipă, de tipologii și atitudini repetate până la manieră, de anecdotică, o asemenea operă are meritul de a dezvălui dragostea și iscusința artistului în redarea subiectelor. Precizia tușei, exactitatea formelor, rafinamentul acordurilor de ocru, brun, cenușiu, roșu vermilon și albastru stins, contrastele luminoase și cele umbrite, delicatețea tratării, toate acestea sunt argumente pentru un stil caracteristic lui Andries Both. În vechile cataloage (Ä.K. și Führer durch...) cele două lucrări au fost înscrise ca aparținând școlii olandeze iar cele din 1844 și 1901 au facut trimitere la Pietre van Laer. Bredius și Hofstede au atribuit lucrarea lui Andries Both.