Descriere: Imagine a unei scene consacrate de Caravaggio, pictată în maniera acestuia, lucrarea îl reprezintă central pe Isus înveșmântat în roșu, cu chipul frumos, palid, (aluzie la moartea sa, înainte de înălțarea la cer) binecuvântează bucatele modeste de pe masă. Lumina dirijată pune în valoare trăsăturile Mântuitorului, paloarea sa ca și griul perlat înspre alb al feței de masă, pe care pâinea, puiul și sticla compun (ca și la Caravaggio) o veritabilă natură moartă. Paleta reținută este dominata simbolic de roșul aprins al hainei lui Isus și albul feței de masă, puse în valoare de un ecleraj dirijat, care lasă totodată în umbră pe apostolii care-l încadrează. Tabloul, pandant cu o altă lucrare a lui Stanzione din Colecția Brukenthal, "Uciderea pruncilor", cunoaște un periplu de atribuiri; a fost achiziționat ca operă de Caravaggio (Ä.K.), atribuit apoi în următoarele cataloage de colecție (1844, 1893) unui anonim italian, până la Csaki (1909) care înscrie lucrarea în "genul lui Caravaggio". În anul 1964 eruditul istoric de artă italian Raffaello Causa atribuie "Cina din Emaus" pictorului de origine spaniolă, activ la Neapole, Alonso Rodriguez, iar în anul 1972 istoricii de artă Wart Arslan și Hermann Voss (cf. coresp. cu Italia) înscriu tabloul în sfera de creație a unui pictor napoletan din Seicento. Atribuirea făcută de Raffaello Causa a ramas validă până în 1991, când doi cercetători de la Biblioteca Hertziană, dreapta Sebastian Schütze și dreaptaThomas Willette demonstrează în publicația lor, catalogul exhaustiv al operelor lui Massimo Stanzione, că "Cina din Emaus" de la Sibiu este o operă autografă a artistului, probabil replică autografă după originalul cu același nume, descoperit de ei în Colecția Suveranului Pontif.