Descriere: Datarea tabloului se face după inscripția de pe sulul de sub mâna în care personajul ține paleta de pictură și spre care acesta arată cu degetul celeilalte mâini: Ich habe sonst gezeigt Floreten wohl zu führen Und in die Chirurgie mich auch versiert gemacht Nun mehro mit der Zeit kann mich das Mahlen zieren Das Tanzen hat mich schon an Kaisers Hof gebracht. Nicol. Buck aus Schwaben 1718. ("De obicei v-am aratat cum se mânuiesc floretele / M-am dovedit destoinic și-n ale chirurgiei / Și-n continuare cu pictura am să mă-ndeletnicesc / Dansul m-a adus la curtea împaratului / Nikolas Buck din Suabia 1718."/) Tabloul provenind din Colecția Brukenthal, apare în catalogul manuscris întocmit în jurul anului 1800 (Ä.K.), deci în timpul vieții baronului Samuel von Brukenthal (1721 - 1803), la nr. 23 în cadrul Școlii germane. În cataloagele colecției aparute în sec. XIX (1844; 1893), lucrarea e înscrisă ca operă a lui Niklas (Nicolaus, Nikolaus, Nicolas) Buck și anume ca autoportret, tocmai pe baza inscripției menționate. Theodor von Frimmel (Münchner Allgemeinen..., 1899), considera lucrarea ca operă a lui Kupetzky, menționând și o reproducere a ei gravată în cupru, executată la 1720, iar apoi discută tabloul cu această atribuire în Geschichte der Wiener Gemäldesammlungen (1899), amintind și reproducând inscripția cu datarea 1718, pomenind din nou gravura din 1720, dar numind aici pe El(ias) Schaffhauser ca realizator al ei. Considerându-l operă a lui Kupetzky, va comenta și reproduce Frimmel portretul și în 1905. Michael Csaki, custodele Muzeului Brukenthal, în cataloagele sale de la 1901 și 1909, păstrează această atribuire propusă de Frimmel. Se pronunță net în favoarea paternității lui Kupetzky asupra lucrării, Eduard Šafarik în pertinenta sa monografie dedicată pictorului în 1928, apoi o menționează cu această atribuire istoricul de artă român Eugen Schilleru în studiul său despre Muzeul Brukenthal, din 1954. Pe de altă parte exprima rezerve, considerând-o lucrare ce provine din atelierul lui Kupetzky, Frantíšek Dvorák, în cartea sa despre Kupecký portretist al Barocului, din 1956. Dar putem presupune că el n-a văzut tabloul, pe care de fapt nu-l comentează în text, ci a facut atribuirea după fotografia alb-negru (de proastă calitate) pe care o reproduce în carte, considerând că ar fi vorba de portretul unui pictor necunoscut, fapt ce dovedește și că nu avea cunoștință, sau a ignorat inscripția ce pomenește numele lui Buck. Într-o scrisoare din 10.02.1967 aflată în Cabinetul de documentare a Galeriei de artă Brukenthal, Eduard Šafarik reconfirma cu hotărâre că tabloul este un original pictat de Kupetzky: "Aici problema e foarte clară. Există într-adevăr o copie din 1720, dar tabloul e fără nici o îndoială o lucrare de mâna lui Kupetzky". V. Mureșan comenteaza lucrarea în studiile sale din 1987 si 1996, fara a pune la îndoiala paternitatea lui Kupetzky. Dupa realizarea tehnica si dupa expresivitatea cu care este redata figura personajului, cu amestecul sau de voie-buna si ironie, tabloul este desigur o opera a lui Kupetzky si înca una dintre cele mai bine realizate. Portretul în trei-sferturi, punerea în pagină, poziția și gestica modelului, desenul ferm, cromatica în dominanta de brun-negru și roșu violet (de posibilă sorginte rembradtiană) a vestimentației, cu accentele de contrast în alb strălucitor de la mânecă și guler, toate construite cu intenția de a evidenția fizionomia și mâinile personajului, sunt mijloacele de expresie caracteristice stilului portretistic al lui Kupetzky. De asemenea, fundalul neutru tot în tonuri închise, ca și lumina cu intonații caravagiste sunt specifice pictorului din Boemia și argumentează în favoarea apartenenței portretului, la opera acestuia. Se mai poate remarca folosirea unor fine accente de roșu cu umbre în nuanțe complementare de verde-oliv, pe care Kupetzky le folosește la redarea pielii feței și mâinilor personajelor din portretele sale și care apar și în cadrul acestui tablou reprezentându-l pe Nicolaus Buck. Cea mai realizată este expresia figurii lui Buck, pictorul surprinzând un amestec de tinerețe, îndrăzneală și entuziasm, de șiretenie glumeață, greu de redat în portrete, fapt care face din tabloul de la Sibiu o lucrare de excepție în opera lui Kupezky. În privința personajului portretizat, se pot spune puține lucruri, iar acestea se rezumă la chiar date furnizate de inscripția de pe tabloul aflat la Muzeul Brukenthal: Nicol. Buck, originar din Schwaben, trăia la Viena pe la 1718-1720. În mod ciudat nu se cunoaște nici o lucrare a pictorului Buck, însăși faptul că e considerat pictor datorându-se acestui portret în care ține paleta și pensulele în mână și pânza întinsă pe sașiu. Un pictor profesionist ar putea observa că tocmai felul cum ține în mână acest instrumentar, nu este cel mai firesc pentru un pictor autentic. Inscripția pe care personajul o indică, oarecum, cu degetul mâinii stângi, este și ea concepută la modul zeflemitor și lăudăros al unui aventurier educat, care se mândrește că a făcut de toate și a avut mereu succes, (inclusiv la curte!), iar: Nun mehro mit der Zeit kann mich das Mahlen zieren. Afirmația apare mai degrabă ca o promisiune, "amenințare" retorică ("de-acum înainte să vedeți că voi și picta!"), nu ca o profesiune deja practicată. Turbanul de pe cap, care apare și în câteva autoportrete ale lui Kupetzky, ca și alte detalii ale costumației par concepute scenografic de către portretist pentru modelul său, tocmai pentru ca deghizamentul acestuia să fie cât mai convingător și să confirme afirmația din inscripție și noua ipostază în care Buck se prezintă.