Descriere: Raportat aproape fără excepție la opera maestrului său, Frans Boels reușește cu cele două miniaturi "Peisaj stâncos cu cascadă" și "Peisaj stâncos cu pod de piatră" să facă dovada indiscutabilă a măiestriei sale. Imaginile "cosmice" cu decor aproape teatral par să întreacă realismul minuțios al peisajelor rustice sau urbane realizate de Hans Bol. Cele două miniaturi lucrate în tempera într-o tonalitate cromatică rece, ilustrează capacitatatea de improvizație în crearea formelor rupestre de filiație Bosch - Patinir - Bruegel - Bol. Deși rece, gama coloristică este luminoasă, folosirea petelor de tempera juxtapuse duce la impresia de vioiciune în colorit și de caleidoscopică însuflețire a suprafețelor. Asemeni unui bun regizor, Frans Boels a construit nu numai decorul dar a știut să-l însuflețească cu ingeniozitate, cu o scenă de vânătoare în "Peisaj stâncos cu cascadă" și cu o legendă mitologică în "Peisaj stâncos cu pod de piatră". dreapta Franz (1979/80) numește această din urmă lucrare "Peisaj cu Apollo și Daphne" (Atalante?). Opinia dânsului privind prima variantă de titlu nu o consider conformă imaginii reprezentate, căci, potrivit legendei, Daphne, una din însoțitoarele la vânătoare a zeiței Artemis, ca să scape de dragostea lui Apollo, își roagă tatăl s-o metamorfozeze. Boels nu o reprezintă pe Daphne ce începe să se metamorfozeze în dafin, urmărită fiind de Apollo. Nu ea este cea urmarita în lucrarea lui Boels. A doua variantă propusa de Franz mi se pare cea mai potrivită dacă ne reamintim legenda Atalantei prețuită pentru frumusețe și iuțeala picioarelor, învingătoarea întrecerilor la care participa. Ori Frans Boels momentul competiției l-a surprins, căci vanitoasa Atalanta consimțise să se căsătoreasca cu cel ce o va întrece în iuțeală. Cel iute la picior dar mai ales la minte s-a dovedit a fi Milanion. Legenda romană și scena de vânătoare au fost integrate delicat și abil în decorul peisajului stâncos, într-o lume mirifică, special creată. Boels ne invită la citirea minuțioasă dar captivantă a detaliilor pitorești într-un alt spațiu și timp. În Älteste Galeriekatalog lucrarea a fost înscrisă sub numele lui Wilhelm Baur, catalogul din 1844 o consemnează ca aparținând școlii germane, iar cel din 1893 îl menționeză pe Hans Bol. Michael Csaki a atribuit lucrarea lui Frans Boels în 1901, atribuire consfințită de semnătura artistului. Semnat și datat stânga jos: F. Boels 1587.