Descriere: Cornul pentru păstrarea uscată a prafului de pușcă este o secțiune din vârful încovoiat al unui corn de vită. La gât, în apropierea gurii și în jurul ei este crestat un șanț necesar prinderii baierului pentru umăr. Șanțul delimitează zona gurii, prelucrată prin excizare, reieșind doi solzi opuși, așezați pe flancuri. Partea superioară are culoare maron-brun, cea inferioară culoarea gălbui-portocaliu. Cornul este înfundat în partea inferioară, mai lată, cu un dop de lemn. Gura cornului, foarte îngustă, are un dop subțire din lemn. Prezintă un singur motiv zoomorf: o căprioară scrijelită destul de puțin lizibil, motiv în interiorul căruia este scrijelit: „1899”. Pe aceeași față mai sunt scrijeliți și alți doi ani: „1894” (la baza cornului) și „1910” (spre gura cornului). Foarte subțire și aproape ilizibil se pot citi (doar în raza de lumină) inscripțile: „căpătat dela Zanu Ilie ...el...miele Ge...ge acestei dela Za...Teres toti...comuna Ciub...nita”; „1899”; „1894”; „1910”.