Descriere: După cum remarca David Steel, "tema lui David, cel slăvit cu cântec trebuie să fi fost atrăgătoare, în special pentru Ter Brugghen care a portretizat cântăreți și muzicieni în aproape o treime din lucrările lui". Scena își are sursa în Vechiul Testament 1 Samuel (17:54, 18:6-7). Pornind de la subiectul biblic Ter Brugghen a fost preocupat mai mult de spectacolul măreț al celebrării, al jubilării lui David de către tinerele femei decât de scena propriu-zisă a învingerii temutului uriaș Goliat. Pictorul ne face martorii momentului triumfal, învingătorul David este reprezentat cu capul uriașului Goliat într-o mână, și cu sabia în cealaltă. El privește grupul femeilor israelite care s-au strâns în fața lui pentru a-l slăvi. Cu multă abilitate Ter Brugghen atenuează încărcătura celebrării tânărului erou prin plasarea barierelor în fața privitorului, precum: spatele cântăreței ce Ține partitura, și capul lui Goliat, așezat starategic, în prim plan. Capul acestuia adaugă o notă înfricoșătoare scenei, subliniată de aglomerarea compoziției și expresia stingheră a lui David. El are motive să fie preocupat pentru că l-a nesocotit pe regele Saul și invidia generată i-a atras probleme. Contrastul dintre femeile vesele și sobrietatea lui David indică posibile antecedente în arta grafică nordică pentru imaginea lui Ter Brugghen. Relevante sunt lucrările lui Lucas van Leyden care oferă o posibilă orientare. În prezenta lucrare, Ter Brugghen mută accentul cunoscutei scenei biblice în sfera scenei de gen prin atitudinea detașată a femeilor și prezența partiturii muzicale. Tonurile vii de oranj și roșu folosite în pictarea fizionomiilor lui David și femeilor întregesc atmosfera de petrecere impusă de acest pretext religios. Compunerea este dominată de un ecleraj de sorginte caravagescă. Până în anul 1894 lucrarea a fost atribuită lui van Honthorst, iar Th. Frimmel sugerează în același an numele lui Dirck Baburen, pe care îl preia Csaki (1901 și 1909). B. Nicolson (corespondență, Londra, 1957) a semnalat alte două replici ale acestei lucrări, la Kress Foundation, New York (semnată și datată 1623), acum la North Carolina Museum, Raleigh și la Central Museum, Utrecht (nesemnată și datată 1624) dar atribuită lui Baburen. Lucrarea din colecția Muzeului Brukenthal aparține după opinia istoricului de artă englez, confirmată și de T. lonescu (1960, 1964), lui Hendrick Ter Brugghen.