Descriere: Piesa este cea mai veche sculptură în lemn din țările române, care se păstrează. Realizarea artistică este desăvârșită, atât prin execuția tehnică, cât și prin echilibrul compoziției - simetrică, fără să fie monotonă. Din punct de vedere compozițional, ușa se aseamănă cu epitrahilele cu sfinți sub arcade. Iconografia are drept punct de plecar hramul paraclisului și ilustrează îndeaproape pasajul din Iesechiel care este inscripționat pe canaturile ușilor. Acesta face referire la virginitatea Fecioarei (ușa închisă, prin care a trecut numai Dumnezeu) și la ideea de jertfă, pe care o aduc credincioșii și pe care preoții o înalță în fața lui Dumnezeu. Primul registru al canaturilor este ocupat de scena Bunei Vestiri. Arhanghelul Gavril înaintează spre Fecioară și o binecuvântează cu mâna dreaptă ("Binecuvântată ești tu între femei"), iar Fecioara îi răspunde cu gestul de legământ ("Fie mie după cuvântul tău"). Duhul Sfânt coboară asupra Fecioarei - pe trei raze, sub forma porumbelului - așa cum au proorocit regele David (aflat în spatele Mariei) și regele Solomon (în spatele arhanghelului). Crinii din fața Fecioarei o simbolizează - prin puritate și prin aceea că sunt o culme a frumuseții. Sfinții liturghisitori din registrul al doilea (probabil Vasile cel Mare, Grigore din Nazianz, Ioan Gură de Aur și Nicolae) sunt considerați stâlpi ai Bisericii, și, conform pasajului din Iezechiel, cei care aduc jertfa ctitorului în fața lui Dumnezeu. În registrul al treilea, deasupra celor doi sfinți militari, se află inscripția de danie a voievodului Vladislav. Silueta arcuită a regelui David și vasul cu crini al primului registru sunt bizantine. Putem considera că piesa este excepțională pentru aria bizantină, prin amploarea elementului figurativ, prin tehnica basoreliefului.