Descriere: În 1542, Tommaso Rangone, epitrop la „Scuola Grande di San Marco” din Veneția i-a cerut lui Tintoretto să picteze trei tablouri cu miracolele Sfântului Marcu, patronul școlii. Tabloul, care i-a servit lui Jackson ca model, a fost terminat în 1548 și a fost instalat în sala capitulară a școlii, astăzi fiind expus la Galeria Academiei din Veneția. Subiectul este relatat în „Legenda aurea” de Jacopo da Voragine și reprezintă episodul în care slujitorul unui nobil din Provența s-a dus să venereze relicvele Sf. Marcu, împotriva voinței stăpânului său. Drept pedeapsă, stăpânul său a pus să fie orbit și să i se zdrobească picioarele. În momentul începerii torturii, slujitorul a fost salvat în mod miraculos, chiar de Sf. Marcu. Intervenția „deus ex machina” a Sf. Marcu era considerată o neîntrecută realizare, de toți comentatorii operei lui Tintoretto. Compoziția plină de dinamism, construită pe opoziția diagonalelor, cu personaje în racursi și efecte de lumină dramatice, era privită cu uimire și admirație. Xilogravura lui J. B. Jackson interpretează corect proporțiile și redă cu măiestrie valorile clar-obscurale, însă omite două personaje în extremitatea dreaptă a gravurii. Nu era prima dată când Jackson opera simplificări ale compoziției originare, fiind preocupat mai ales de raporturile de lumină și umbră și de transpunerea acestora în valori tonale. În eseul său publicat în 1752, Jackson declara că a lucrat această xilogravură, împreună cu „Răstignirea” în maniera lui Ugo da Carpi, a cărui tehnică a redescoperit-o și a perfecționat-o. Imprimarea s-a făcut în tonuri de ocru-sienna arsă-umbra arsă, cu o dominantă roșiatică, potrivită unei scene de martiraj. Liniile de unire ale celor două planșe nu se situează pe axa mediană, ci urmează destul de abil, contururile personajelor principale, în așa fel încât reconstituirea compoziției să se poată face aproape insesizabil.