Descriere: Sunt lucrări reprezentative și caracteristice pentru portretistica lui Schwab von Wertinger, și ambele au variante identice la Alte Pinakothek din München (nr. inv. 17 și 18). Figurile principilor sunt redate convențional, fără surprinderea și caracterizarea datelor personale, ci mărginindu-se la trăsăturile fizionomice. Pictorul arată interes pentru aspectul fizic al personajelor și atitudinea superlativă a acestora, reprezentarea de ansamblu având un aspect sculptural și o rigiditate hieratică. Vestimentația fastuos și amănunțit redată, subliniază distincția ostentativă a principilor, fina caligrafiere a detaliilor decorative conferind portretelor eleganță, dar și o notă de artificialitate. Față de portretele de la München care au un desen mai riguros, cele de la Sibiu apar mai plastice, chiar chipurile personajelor fiind ceva mai firești. Prin folosirea umbrelor și prin tonalitățile mai închise ale cerului, pe care apar proiectate, figurile celor doi principi apar mai reliefate în tablourile de la München, dar și mai încremenite statuar. Colanele de aur de la gâtul personajelor, care cuprind literele inițiale ale numelor celor doi: W(ilhelm) și respectiv J(acobaea), alături de ghirlanda aurită cu care se încheie imaginile în partea de sus, formează un ancadrament cvasi-circular în jurul figurilor, care le pun în evidență. Această minuțioasă redare de tip miniatural a decorației și rigiditatea atitudinilor țin de portretul "de aparat", dar și de gustul portretisticii medievale gotice. Tot acesta impune și restrângerea expresiei la convenționalul fidel al trăsăturilor faciale ale modelelor, fiindcă în concepția medievală un meșteșugar - cum erau considerați pictorii - nu avea voie și nu îndrăznea să reprezinte omenescul unui suveran, ci doar efigia emblematică a ceea ce acesta trebuia să reprezinte în fața supușilor săi: pe "unsul lui Dumnezeu pe pământ". Peisajele cu munți, ape și castele din fundal, au farmec și poezie, amintind de influența Școlii Dunărene, fiind vădit influențate de stilul Renașterii. Au însă și rol compozițional important în evidențierea personajelor portretizate, care, plasate pe acest fundal capătă monumentalitate. Wilhelm al IV-lea de Bavaria era fiul mai mare al principelui Albrecht al IV-lea al Bavariei cu soția sa Kunigunde de Austria, una dintre fiicele împăratului Friedrich al III-lea și soră cu împăratul Maximilian I. Conform dreptului de succesiune al primului născut, legiferat de tatăl său, îi urmează acestuia la tron când devine major, în 1515. Din 1516, pentru a evita lupte interne ce ar fi pus în pericol unitatea principatului, Wilhelm împarte conducerea cu fratele său mai mic Ludovic al X-lea, fiindcă acesta era puternic susținut de nobilime. Abia după moartea acestuia (1545), domnește singur. Politica Bavariei în timpul guvernării celor doi frați, este destul de riscantă față de principalele evenimente ale epocii, Reforma și Războiului țărănesc german, dar având o poziție ambiguă, ei reușesc să evite implicarea țării în evenimente și să evite consecințele lor sângeroase. Jacobaea de Baden era fiica marchizului Philipp de Baden cu soția sa Elisabeth, fiica principelui elector Philipp von Pfalz și s-a căsătorit cu Wilhelm al IV-lea în 5 octombrie 1522. Primul lor fiu s-a născut în 1526 - anul pictării acestor portrete - și a murit în 1534. (Pentru datele despre principi Cf. Gisela Goldberg 1986). Lucrările au fost achiziționate ca opere de Lucas Cranach c.B. și astfel apar menționate în catalogul manuscris (Ä.K) și apoi în cataloagele Galeriei Brukenthal din 1844 și 1893. Frimmel (1894) le atribuie lui Wertinger, menționând și cele două replici de la München. Cataloagele (1901; 1909) și albumul (1903), întocmite de M. Csaki, nu modifică această atribuire și ea rămâne neschimbată până acum. Tablourile sunt menționate în Lexiconul Thieme-Becker ca lucrări din atelierul lui Wertinger, fiind mai târziu comentate de E. Schilleru (1954) și confirmate ca originale de Wertinger. Erich Egg și Kurt Löcher (mai 1964) recunosc și ei operele ca fiind ale lui Wertinger, apoi au fost comentate din nou de T. lonescu (1967). Au participat la expoziția: Deutsche Kunst der Dürer Zeit (Dresda 1971).