Descriere: Operă de început de carieră, "Mihai Nebunul", a cărui patetism și forță dramatică aduce în arta românească manifestarea unui temperament tumultuos și puternic, rămas fără ecoul meritat în contemporaneitate, este însă și cea mai reprezentativă și mai valoroasă. Analiza și exprimarea nebuniei în sculptură impune încercarea de a interpreta plastic abisuri sufletești și mintale încleștate în dezechilibru. Artistul le redă prin încordarea trupului ce atrage o sforțare disperată de a se descătușa din legătura frânghiilor, prin privirea și trăsăturile feței care exprimă adevărul unei fețe sufletești. O asemenea lucrare impune cunoștințe generale de anatomie pe care Valbudea le căpătase audiind cursurile Facultății de Medicină din Paris. Modelajul finisat și vibrat care dă formelor reflexe și calitățile de meșteșug amintesc lecția maestrului său Falguiere. Lucrarea a fost expusă în 1885 la Salonul din Paris și distinsă cu mențiunea de onoare. Expusă din nou la Paris, 1889, este apreciată de reputatul istoric de artă Andre Michel. Gipsul a fost cumpărat în 1906 de Ministerul Artelor și repartizat Pinacotecii Statului de unde, în 1950 a fost trasferat muzeului. După original s-au turnat în 1959, la Combinatul Fondului Plastic din București trei copii: - un ghips, transferat Muzeului de Artă Craiova; - un bronz, transferat Muzeului de Artă din Iași; - un bronz, în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României.