Descriere: În secolul XVII unii artiști din Țările de Jos - C. Berchem, J. B. Weenix, J. J. Cossiau, J. Lingelbach - au asimilat imaginile italiene pe care le-au studiat în timpul petrecut în cetatea eternă. Subiectele, unele inspirate din opera lui Virgiliu, cu jocuri sau ocupații pastorale, vegetație abundentă, ruine, eclerajul particular, creator de atmosferă idealizată sunt filtrate și grefate pe structuri tradiționale. Un edificiu monumental sau o ruină au servit drept repoussoire pentru o compoziție lăsând ochiul privitorului să scruteze imaginea. Bredael recurge la formula de alăturare a "decorurilor mobile", o combinație a peisajului arhitectural cu motive de gen. Două fascicole de lumină accentuează și diferențiază cele două registre ale lucrării: cel superior dominat de edificiile romane Podul Sant Angelo și mausoleul lui Hadrian, și registrul inferior, târgul propriu-zis cu atmosfera specifică și lumea pestriță care îl animă. Bredael realizează "plastic" o punte între lumea meridională și cea vest europeană fiecare cu elementele definitorii: arhitectura impozantă și viața tumultoasă motivată de simțul practic. Pieter van Bredael alătură obeliscului din Piazza del Popolo, Fontana del tritone a lui Bernini, situându-le aleatoriu pe malul stâng al Tibrului lângă podul Sant Angelo. Întreaga imagine este scăldată de o lumină caldă meridională a unui răsărit sau apus, Bredael realizând o armonie cromatică cu dominanta de ocru-brun și accente vii de roșu vermifon, albastru, ivoriu. În primelele cataloage ale pinacotecii Brukenthal (Ä. K. și Gemälde Galerie) este înscris că lucrarea a fost achiziționată ca opera unui anonim neerlandez, catalogul din 1893 îl menționează pe Jan van Bredael, iar Frimmel (1894) și Csaki (1901 si 1909) o atribuie lui Guillam van Breda. Jan de Maere (opinie verbală, 2000) și Fred Meijer (opinie verbală, 2001) sunt de părere că natura moartă este realizată de altcineva. Semnat stânga jos: P. v. Breda Fe.