Descriere: Tema iconografică este mai rară în pictura de icoane, scena redată făcând referire la "Judecata de Apoi". Pe fundalul auriu al icoanei, Iisus Hristos asezat într-un jilț, este înveșmântat după tradiție cu hiton și himation. Pe genunchi ține evanghelia închisă pe care o sprijină cu mâna stângă. El poartă evident semnele supliciului: în palme și la picioare sunt vizibile urmele sângerânde lăsate de cuie, iar din coasta străpunsă îi curge abundent sângele. În calitate de "Drept Judecător", Iisus Hristos este flancat de ceata arhanghelilor, purtând bogate veșminte brodate, așezați fiind în perspectivă corală, în atitudine de adorație. Arhanghelii din dreapta sa, îi sprijină mâna dezgolită până la umăr, lăsând să se vadă trunchiul gol, străpuns de suliță. La picioarele sale sunt reprezentate puterile cerești: tronurile (cercuri înaripate) redate cu roșu și heruvimi redați cu auriu. Dedesupt, un torent de foc "râul de foc" pierzania sufletelor păcătoase la Judecata de Apoi. Icoana se remarcă printr-o deosebită execuție tehnică și artistică. Trăsăturile chipurilor personajelor, cu fețele rotunjite (vizibile cu precădere la arhangheli), cu ochii mari, alungiți spre tâmple, modelul acestora realizat într-o nuanțată gamă de ocruri plecând de la umbra brun-verzui, cromatica vie, strălucitoare pe fundalul auriu al icoanei, cu dominantă de roșu, verde și albastru de mai multe nuanțe, decorația aureolelor realizată cu rotița imprimă picturii grecești din această perioadă o notă de fast, de bogăție, de sărbătoresc. Aceasta va influența pictura locală din Țara Românească în vremea Cantacuzinilor și a lui Constantin Brâncoveanu, în sensul că aceste trăsături vor deveni dominante în pictura brâncovenească de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea.