Descriere: Richard Brakenburgh, asemeni multor pictori de gen, ilustratori ai moravurilor populare, a reprezentat în imagini mai mult sau mai puțin asemănătoare, același motiv pictural, interiorul unei cârciumi, preluat din repertoriul lui Adriaen Brouwer sau al lui Ostade. De această dată, vizita unui vânzator ambulant într-o cârciumă îi oferă prilejul pentru surprinderea unei asemenea ipostaze. Lucrarea este printre puținele realizate de Brakenburgh care semnalează o schimbare, portretizând eșantionul de mijloc al societății olandeze. Spre deosebire de Ostade, "martorul" multor încăierări între țăranii petrecăreți, protagoniștii lui Brakenburgh sunt personaje mai prospere, cu un comportament civilizat în comparație cu cheflii satelor, reflectând parcă o nostalgie pentru simplitatea rustică. În interiorul slab luminat al unei cârciumi, un vânzător ambulant captează atenția persoanelor prezente cu articolele sale, mici tentații pentru toată lumea și pentru toate vârstele. Cu toate că spațiul este aglomerat, atmosfera este liniștită, ambianța plăcută în firescul ei: o mama își grijește pruncul în brațe, două perechi stau de vorbă, copiii au lasat jocul de-o parte pentru a se alătura curiozității celor mari la oferta vânzătorului. De la Steen se poate să fi deprins maniera picturii în tonuri calde, învăluite de clar obscur, să înfățișeze o scenă teatrală sau reculeasă, să dea aceeași importanță fiecărui element care compune această imagine. La Brakenburgh manierismul și realismul se îmbină. Armonia cromatică este realizată prin îmbinarea nuanțelor de gri, portocaliu și ocru cu accente galben-pal sau alb. Cu toate acestea, talentul lui a fost neînsemnat ca să-l consacre ca pe un demn succesor al lui Jan Steen. În primul catalog al galeriei (Ä.K.) lucrarea este înscrisă ca aparținând școlii neerlandeze, dar numele lui Brakenburgh este menționat în 1844, iar ulterior, în catalogul din 1893 se face referire la arta lui Brakenburgh. Csaki consemnează în 1901 că lucrarea este după Brakenburgh și în 1909, i-o atribuie. B. Renckens (cf. corespondență 1968) face comentarii referitoare la lucrare opiniind că scena cu cârciuma ar putea fi din secolul XVII cu toate că femeile amintesc de personajele feminine ale lui Abraham Diepraam și că, în același timp, ar intra în discuție și posiblitatea unui artist german sau belgian din secolul XIX.