Descriere: Nașterea lui Iisus, închinarea păstorilor și cea a magilor au fost subiecte răspândite în arta secolul al XVI-Iea. Scena recunoașterii copilului Iisus este prezentată diferit: societatea europeana catolică din secolul al XVI-Iea a preferat în reprezentare atât scena nașterii cât și cea a adorației magilor după Evanghelia lui Matei (Matei 2,1-12); scena închinării păstorilor după Evanghelia lui Luca (Luca 2, 8-18) a fost mai rar reprezentată. Biserica Catolică a fixat în timp, numărul magilor la trei: Caspar, Melchior și Balthasar. Evanghelistul Matei a fost cel care a accentuat rolul lor. Aceștia, oameni întelepți din Răsărit au plecat la Ierusalim, cu aur, smirnă și tămâie, fiind călăuziți de stea, pentru a găsi copilul prorocit a fi "căpetenia, păstorul poporului Israel". Se poate ca Brueghel să fi construit premeditat imaginea din "Închinarea magilor" bazată pe alegoria semnului Y, "littera Phythagorae" daca ne gândim că în peisagistica secolelor XVI și XVII elementele picturii nu erau puse în raport direct cu formele naturii ci cu conotațiile literare corespunzătoare sau cu tradiția iconologică a artei. De această dată, Brueghel invită la meditație, la trăirea unui alt timp istoric, la un episod biblic și, totodată, la o legătură ce se poate face cu sursele scrise. Potrivit acestora din urmă, Pytagoras a văzut o similitudine între litera Y și viața omului. Verticala literei corespunde copilăriei, iar ramificația, momentului în care tânarul ajunge la rascrucea dintre virtute și viciu. Imaginea din lucrarea lui Brueghel este elocventă în acest sens. Maria și copilul Iisus sunt plasați în prim plan, la piciorul verticalei, în timp ce, nu departe, furca literei Y oferă adânci perspective ale drumurilor populate de "civitas terrena" care vin să vadă minunea nașterii lui Isus. Imaginea vieții omului pe pământ este astfel interpretată ca fiind bazată pe simbolismul semnului Y și pusă în antiteză cu escatologia creștină și alegerea uneia dintre cele două cărări prin viață. Jan Brueghel trece cu mare usurință din registrul simplu și modest al locului unde Pruncul a fost născut, la cel măreț cu case impozante în fundal, de la personajele obișnuite, îmbrăcate cu tunici din lână colorată și pânză, la magii în straie scumpe, elaborate și la veșmintele fine, cu voaluri ale Mariei. "Civitas Dei", Maria și Pruncul captează atenția tuturor celor veniți să vadă minunea de care se auzise. Puțini sunt cei angajați în discuții sau în alte activități, o aluzie la capaciatea infinită a omului pentru "altceva", chiar dacă sunt martorii unui eveniment important. Formele, paleta cromatică vie și compoziția sunt subordonate încercării lui Jan Brueghel de a realiza un sentiment de calm și liniște în ciuda numeroasei mulțimi. În primele cataloage ale pinacotecii Brukenthal (Ä.K. si Füher durch...) lucrarea apare înscrisă "anonim neerlandez". Atribuirea lucrării îi revine lui Frimmel în 1894; ea fost menținuta de Csaki în 1901 și confirmată de Renckens (cf. corespondență, Haga, 1968). Acesta, făcând comparație cu exemplarul de la Praga, pe care îl consideră foarte bun, și cu cel de la pinacoteca din München, consideră lucrarea din colecția Brukenthal o copie târzie, motivând că i "se pare mai slab în exercițiu și mânuirea penelului".