Descriere: Această icoană relicvar este puțin obișnuită la noi, apariția ei fiind legată de cultul moaștelor unor sfinți martiri. În zonă, de pildă, se bucurau de o mare venerare moaștele Sf. Grigore Decapolitul aduse la mănăstirea Bistrița de boierii Craiovești, ctitorii mănăstirii Bistrița, la sfârșitul sec. XV. În câmpul general al icoanei se află imaginea Sf. Ioan Botezătorul reprezentat cu aripi, înconjurat de sfinți ale căror moaște au fost fixate cu ceară în blatul icoanei pe locurile unde odinioară se aflau pictate imaginile lor (azi se păstrează doar inscripția cu numele fiecăruia). Deasupra sa, pe latura de sus, apare Maica Domnului cu Pruncul încadrată de sfinții evangheliști, Matei, Luca, Andrei și Ioan. Atât evangheliștii, cât și sfinții martiri Athanasie, Gheorghe, Vakho, Climent, Ștefan, Ion, Ipatie, Mihail, Salomia, Eklitia și Nedelea reprezentați pe icoană au în dreptul fiecăruia, fixate cu ceară, moaștele acestora. Încastrarea acestor moaște păstrate la mănăstirea Bistrița s-a făcut ulterior picturii icoanei (posibil la 1799 când icoana a fost acoperită cu o ferecătură de argint). Din punct de vedere stilistic, icoana se încadrează în coordonatele artistice ale secolului XVI, putând fi surprinse chiar unele similitudini cu pictura bolniței Bistriței (vizibile la figurile sfinților din naos), ceea ce arată izvorul comun al celor două picturi: pictura paleologă târzie, caracaterizată prin evoluția sa către o manieră pregnant grafică. Semnificația iconografică a piesei poate fi explicată prin faptul că Sf. Ioan Botezătorul, considerat patron al chinului călugăresc, este un model de viață anahoretică.