Descriere: Icoana prezintă scena punerii în mormânt a Mântuitorului dat jos de pe Cruce, lisus este culcat pe lințoliu și poartă pe mâini, picioare și piept semnele rănilor, lisus este vegheat de maica sfântă și de cinci apostoli. În spatele lor sunt zugrăviți doi arhangheli iar în fața mormântului stau îngenunchiați doi îngeri. În planul secund este reprezentată crucea, cu inscripția „INRI” având în stânga și în dreapta câte un serafim. În cele patru colțuri ale compoziției sunt zugrăvite medalioane cu cei patru evangheliști. Cerul este pictat în albastru, veșmintele sfinților sunt pictate în vermillon cu accente de roșu închis și alb și cu laviuri de culoare specifice icoanelor de Mărginimea Sibiului, verde, brun, garanza, de sub care transpare foița de aur aplicată. Lințoliul este alb cu accente gri iar pământul este zugrăvit în tonuri de vermillon. Liniile de contur sunt trasate subțire și alambicat, culorile depășesc uneori conturul, acestea fiind trăsături caracteristice stilului icoanelor de Mărginime. Pe icoană sunt inscripții: „O, Omega, N” pe aureola lui lisus, „D(o)MN(u)L l(isu)S H(risto)S” pe fond, în partea de sus. Rama este bicoloră, partea interioară, profilată fiind vopsită în ocru. Partea exterioară, vermillon, prezintă decoruri compuse din linii neregulate și buline de culoare ocru și brună.