Descriere: Piesă alcătuită din icoana propriu-zisă, ramă și dos la ramă alcătuit din trei scânduri dispuse orizontal. În icoana pe sticlă transilvăneană Sfânta Treime a fost reprezentată în trei moduri distincte. Al treilea tip iconografic este cel așa numit Sfânta Troiță într-un trup, necanonic, imaginând o Sfântă Treime sub forma unui arhiereu având un cap cu trei fețe reunite: cu patru ochi, trei nasuri și trei guri. El poartă însemnele lui Dumnezeu Tatăl. În Țara Fãgãrașului doar Ioan Pop a pictat acest subiect iconografic, la mijlocul secolului al XIX-lea. Abordând o asemenea temă, considerată „îndrăzneață și suprarealistă”, zugravul nu a dat dovadă de „simplitate în gândire”, ci a căutat să dezvăluie ce au în comun Dumnezeu – Tatăl, Iisus – Fiul și Duhul Sfânt – Dumnezeirea. În această reprezentare divină predomină monumentalitatea: tronul bogat decorat și personajul ocupă întreg spațiul, veșmintele cu falduri și flori. Florile alcătuite din câte un cerc din puncte albe și câte unul mare, roșu în centru sunt dispuse pe omofor și fond. Aceste flori sunt singurele concesii făcute gustului popular, disonând însă cu desenul sobru și coloritul grav al icoanei. Cromatica: bleu, alb, roz, roșu, bleu, ocru, verde, beige.