Descriere: După cum menționează inscripția slavonă de pe latura inferioară a ferecăturii, icoana Sf. Nicolae a fost comandată de episcopul Anastasie de la Vad în anul 1531. Episcop între 1529-1538 și apoi între 1541- 1546, Anastasie, originar din Moldova, s-a remarcat ca o personalitate distinsă din anturajul lui Petru Rareș. Lucrată în argint aurit, în tehnica au repousse, ferecătura acoperă fondul și marginile, nimbul sfântului Nicolae, mânecuțele și evanghelia pe care acesta o ține în mână. În cele două discuri din colțurile superioare ale icoanei este înscris, în slavonă, numele sfântului. Mânecuțele sunt împodobite cu pietre ca și evanghelia. Sfântul Nicolae, înveșmântat cu stihar și felon înflorat, schițează gestul binecuvântării, chipul său fiind flancat de Iisus și Fecioara Maria, într-un cadru de nori. Motivele vegetale - frunze de arun, vrejuri și frunze de acant - dispuse în câmpul ferecăturii confirmă stilistic datarea din inscripție. Ferecătura prezintă similitudini stilistice și de execuție cu cele două icoane de la mănăstirea Putna, datate 1568 și respectiv 1570. Luând în considerare atributele stilistice, personalitatea donatorului și relațiile strânse dintre Transilvania și Moldova, este posibil ca piesa să fi fost executată într-un atelier moldovenesc. Asupra picturii icoanei s-au constatat intervenții ulterioare, cel mai probabil din secolul al XIX-lea, după o serie de argumente stilistice ca folosirea umbrelor colorate, anumite stângăcii, ba chiar tipul facial și naturalismul reprezentării i-au determinat pe marea majoritate a cercetătorilor să pledeze pentru datarea picturii în a doua jumătate a secolului al-XIX-lea.