Descriere: Peisajul realizat de Stevens dupa o gravură a lui Aegidius Sadeler, concepută de Roelandt Savery este mediația între priveliștea panoramică bruegeliană și peisajul gândit, raționalizat. Adâncimea spațială realizată prin planuri succesive, apropiate de orizontală, ce alternează de fiecare parte a axului spațial oblic este expresia unei atmosfere poetice, filtrate de om. Imaginea realizată are un aer majestuos dar este lipsită de ostentație și grandilocvență. Peisajul lui Stevens urmează principiile structive ale artei flamande și le aplică la temele italiene, dispunându-le în planuri largi, în raporturi simple și clare de orizontale și verticale, la care se adaugă inflexiunile discrete ale unor curbe, un spațiu concav, bogat în elemente "mobilante". Stevens se folosește de construcția peisajului de tipul culisant, unind arborele și muntele cu întinderea câmpiei, pășunea însorită cu munte umbros, perspectiva departată cu viața apropiată, familiară și pașnică a satului. Spațiul este organizat pe verticale întunecate /culise/, arborii sau colinele ce mărginesc o deschidere sau mai multe, sunt inegale și coboară spre orizontul îndepărtat al priveliștii. Dotat cu un simț estetic care elimină detaliile naturiste, Stevens păstrează structura tritonală: albastru intens, verde, brun. Definește prin culoare și lumină frunzișul, obligând lumina, atât ca intensitate cât și ca valoare cromatică, să joace un rol constructiv în recompunerea optică a spațiului. Istoricul atribuirii lucrării este interesant de urmărit de la achiziționare și până în 2001. În Älterste catalog, Gemälde Galerie și Führer durch este înscrisă ca aparținând școlii neerlandeze. În anul 1894 Frimmel face mențiunea "stilului lui Paul Bril, înainte de 1600", iar Csaki (1901 și 1909) o atribuie lui Paul Bril. Atribuirea făcută de el a fost contestată în decursul anilor de către personalități consacrate, printre aceștia numărându-se: Leo van Puyvelde (cf. coresp., 1964), Walter Bernt (cf. coresp. 1967), B. Renckens (cf. coresp., 1968), Yvonne Thiery (cf. coresp., 1968), Jean Max Tassel (opinie verbală, 1900), Marijke de Kinkelder (opinie verbală, 1998) și Luuk Pijl (opinie verbală, 2000). Walter Bernt (1967) nu se pronunță pentru cineva, dar se gândește la cercul lui Roelant Savery. Yvonne Thiery (1968), împărtășeste ideea lui W. Bernt, continuând-o cu remarca "lucrarea pare mai mult opera unui imitator înspre 1600" și sugerează numele lui Pieter Stevens "care a pictat imagini cu Roma și peisaje tiroleze". Fred Meijer (opinie verbală, 2001) infirma categoric vechea atribuire și este cel care descoperă minuscula semnătură a lui P. Stevens. Ținând cont de existența semnăturii și luând în considerare opiniile exprimate de cunoscuții istorici de artă, suntem în asentimentul lor în atribuirea lucrării "Peisajul muntos cu cârciumă țărănească" lui Pieter Stevens cel Tânăr. Semnat dreapta jos: P. Stevens.