Descriere: În fața transeptului unei biserici gotice și a unei statui a Sf. Rochus din Montpellier, ocrotitorul împotriva ciumei, aflate ambele în stânga, un călugăr franciscan bărbos, spre care converg două șiruri de pelerini, binecuvântează un domn îngenuncheat, cu perucă albă, înmbrăcat cu veșminte de culoare violetă, purtând la șoldul stâng o sabie și care, descoperindu-și capul, și-a așezat pe sol pălăria, între el și călugăr. o fetiță îngenuncheată. La o oarecare depărtare de acesta, în dreapta,adresându-se celuilalt șir de pelerini, stă o fetiță în rochie lungă de culoare verde, cu glugă roșie. Într-un plan mai apropiat se află două doamne, dintre care cea din stânga, înveșmântată cu o rochie lungă de culoare violet închis, pelerină scurtă de culoare galbenă și bonetă albă pe cap, legată la piept cu o fundă roșie, este îngenuncheată pe o perniță roșie, în vreme ce cealaltă, care poartă o rochie lungă de culoare albastră, cu guler și manșete albe, pălărie neagră cu voal negru pe cap și mănuși negre, stă la oarecare distanță, părând a citi dintr-o carte de rugăciuni. În spatele lor, într-un plan și mai apropiat, îngenuncheată, cu mâinile împreunate a rugăciune, stă o altă femeie, vârstnică, cu rochie lungă de culoare albastru închis, pelerină neagră cu borduri albe și cu bonetă pe cap. În dreapta, în primplan, o femeie vârstnică, reprezentată în profil, cu capul întors spre centrul compoziției și care poartă o rochie lungă de culoare albastră, cu guler alb și bonetă albă, cu panglică albastră, șade pe o buturugă, cu privirea îndreptată spre centru. Paralel cu șirul de pelerini bogați din dreapta se înșiră câțiva copaci cu frunziș verde. Celălalt grup de pelerini, din stânga, mai numeros, aflat în umbra zidurilor bisericii, este compus doar din femei de diferite condiții sociale, unele însoțite de copii, dintre care unul este purtat în maramă. Majoritatea sunt înveșmântate asemănător femeilor din celălalt grup, dar în culori mai închise. Doar cele aflate în planuri mai apropiate, la capătul șirului, în mod evident mai înstărite, poartă pe cap bonete din blană, dar una dintre ele, în rochie roșie cu guler negru, are capul descoperit, cu părul prins în coc. În centru, în spatele călugărului, în fundal, se distinge un pesaj de șes, cu un șir de coline scunde la orizont, sub un cer cu nori alb-cenușii, prin care lumina Soarelui proiectându-se pe pământ între cele două grupuri de pelerini, formând parcă o cărare ce duce spre călugăr. Compoziția convergentă bine structurată, cu multe personaje, echilibrată cromatic, dominată de tonuri de ocru, verde și cenușiu și înviorată de accente de albastru, roșu, alb și negru, transmite o atmosferă încărcată de pietate și de tensiunea așteptării, într-o zi răcoroasă de primăvară sau sfârșit de vară.