Descriere: Trei personaje în repaos. O tânără femeie, obosită și absentă, ține în brațe un copil adormit. Alături, undeva în spate, un tânăr se întoarce către privitor, zâmbind complice. La prima vedere, scena este aproape de neînțeles, un amestec de instantaneu și teatralitate, de surprindere intruzivă și participare. O putem interpreta, spre exemplu, ca pe un popas într-o peregrinare indefinită, o versiune rustică a odihnei în fuga din Egipt a Sfintei Familii. Locul pare să fie un peisaj campestru, învălui nori apocaliptici. Imaginea este invadată de figura maternă, care ocupă mai bine de jumătate din suprafață, compunând o efigie a resemnării mizere, cu un aer de demnitate melancolică. Este prinsă într-o lumină intensă, din care totuși chipurile – al mamei și al copilului – se sustrag, învăluite în umbră. Zona cea mai picturală din întreaga suprafață a tabloului este vestimentația acestor două personaje, compunând – din falduri și zdrențe, din tușe largi și hașuri rapide – un spectacol cromatic al pauperității. Cu atât mai contrastant este personajul histrionic din partea dreaptă, „cu aerul unui mare senior, mândru ca un Grande de Spania” (Bachelin).