Descriere: Înălțarea Domnului este una dintre compozițiile cele mai stabile ale iconografiei ortodoxe. Deși ilustrează un moment din viața lui Iisus Hristos – Înălțarea sa la Cer după Înviere – scena are mai multe sensuri simbolice. Iisus reprezentat în glorie în registrul superior, în mandorla, susținută de doi îngeri înălțându-se la Cer, este o aluzie la A Doua Venire, martorii fiind apostolii așezați în registrul inferior. Prezența Maicii Domnului între apostoli atesta calitatea sa de Theotokos. Axul pământ - cer, cu mișcarea sa ascendentă, este ilustrat de Iisus Hristos în slavă, purtat de îngeri la cer și de Maica Domnului pe pământ, ca instrument al Întrupării. Scena se desfășoară pe fundalul unor munți stilizați, în fundal fiind redați copaci cu coroane stufoase. Fecioara Maria în poziția de Orantă este flancată de câte un înger înveșmântat în alb și de apostoli grupați câte șase. De remarcat chipurile expresive ale apostolilor și gesturile animate ale acestora care exprimă mirare, uimire, meditație, adorare. Modeleul chipurilor este asemănător cu cel al icoanelor precedente, la fel și gama cromatică cu dominante de roșu și albastru de mai multe nuanțe, ocru, alb, auriu și violet. Deși personajele sunt redate într-o dinamică centrală, se păstrează totuși ordinea și echilibrul compoziției de tradiție bizantină.