Descriere: Tabloul ilustrează un episod din „Metamorfozele” lui Ovidiu (cartea a X-a), în care este tematizată iubirea zeiței Venus pentru muritorul Adonis, generată de rănirea accidentală cu una dintre săgețile lui Amor. Această istorie de amor are însă un final tragic, întrucât Adonis este ucis la vânătoare de un mistreț. Scena figurată în tablou se consumă în preliminariile vânătorii fatale, fiind vorba, mai precis, de încercarea zeiței de a-l reține Astfel se explică înlănțuirea patetică dintre cele două personaje, grupul celor trei personaje fiind figurat cu un aspect instabil, declamativ și coregrafic în același timp. Surprinsă într-o postură corporală neclară, simultan așezată și în picioare, aplecată teatral în spate, zeița Venus îl cuprinde pe Adonis cu brațele pe după gât și coapse. Tânărul răspunde distras acestei îmbrățișări, ocupat cu câinii de vânătoare și încercând să se extragă. La picioarele lor, Amor, efigie a culpei și regretului, încearcă să se ascundă într-un fald al drapajului zeiței. Compunerea celor trei personaje, cu excesul de retorică gestuală și posturile corporale complicate, pare să fi fost inspirată de un grup statuar antic, posibil elenistic, efectul dramatic al inserării lor în peisaj fiind intensificat de ponderea masivă în câmpul imaginii, precum și de percepția vizuală „dal sotto in su” determinată de coborârea liniei de orizont.