Descriere: Este compus din următoarele părți, care însă se comportă ca un întreg: a) cerbicea, jugul sau butucul - partea de deasupra, mai groasă și cea supusă cel mai mult prelucrării din partea meșterului; b) policioara, polița, podhornița, preghița sau lopățica - partea de dedesubt, mai subțire, în fapt, o bară dreptunghiulară din lemn puțin prelucrată; c) bulfeiele sau bolfeiele - două bețe de lemn, verticale (L - 72 cm, respectiv 65 cm), decojite și ușor prelucrate, mai ales cel din dreapta privitorului, care are o măciulie la capătul inferior, așezate la 70 cm unul de altul, care unesc cerbicea și policioara; d) resteiele, a patra parte, din fier, lipsesc. Cerbicea are două „dăltuituri” (sau ridicături, de circa 25 cm lungime), unde intrau gâturile boilor, și cinci găuri, patru circulare, iar una mai mare, în zona centrală, de formă dreptunghiulară; aici este fixat un cerc metalic (cu diametrul variind între 20-22 cm), prins cu ajutorul unui dispozitiv metalic ce are trei șuruburi cu mutelci. În zona centrală, cerbicea este ușor cariată. Bulfeiele sunt fixate în găurile de la cerbice cu un cui mare (în partea stângă) și o „nuia” metalică (în dreapta); unul din ele este ușor crăpat. Policioara are patru găuri, toate circulare, două, mai mari, pentru bulfeie și două, mai mici, pentru resteie. Distanța dintre bolfeie și resteie este de circa 20 cm; e posibil, având în vedere și prezența acelui cerc metalic atașat cerbicei, ca acest jug să fi fost utilizat la un mijloc de transport tras de două perechi de boi, jugul nostru fiind folosit la tânjeaua pusă special pentru o pereche de juncani. Deși jugul a fost achiziționat fără resteie, în expoziția temporară deschisă acum în muzeu i s-au atașat altele de la alt jug. Prelucrarea sumară a muchiilor cerbicei exprimă un vag estetism.