Descriere: Aflat la intersecția dintre natură statică și peisaj, acest tablou se înscrie în categoria tematică a etalajelor de vânat cu un subiect secundar anecdotic. Într-un „exterior” vag precizat, dominat în prim-plan de trunchiul unui copac figurat parțial, sunt amplasate mai multe păsări moarte, din specii diferite. Una dintre ele pare să fie sfâșiată de o pisică, aproape „camuflată” în această recuzită. În jumătatea dreaptă a imaginii, peisajul se extinde către un orizont marcat de un monticul. Lumina crepusculară lasă să se înțeleagă că scena este „surprinsă” în amurg, posibil la capătul unei partide de vânătoare; în același timp, paradoxal, vânatul și pisica sunt puternic luminate, dintr-o sursă (invizibilă) din partea stângă. Această subcategorie a naturii statice cu vânat, a fost instituită în Țările de Jos în secolul al XVII-lea și ilustrată, între alții, de Jan Fyt (1611-1661), Jan Baptist Weenix (1621 – 1659) și Clara Peeters (1594 – 1658). Aspectul tenebrist și amplasarea etalajului de obiecte în exterior sunt însă practicate la Napoli, de artiști precum Paolo Porpora (1617 – 1673), Giovan Battista Ruoppolo (1629 – 1693), Nicola Casisa (? – 1731), dar mai ales de Baldassare de Caro, cu tablourile căruia pot fi observate numeroase afinități stilistice.