Descriere: Artistul fixează două puncte de fugă în cadrul acestei compoziții: unul central – pentru întreaga compoziție, aflat la întretăierea diagonalelor ce străbat lucrarea – iar un altul, obținut la întretăierea diagonalelor sub-compoziției din registrul inferior, care se diferențiază și cromatic în cadrul lucrării, biserica din satul Cisnădioara. Completarea efectelor perspectivei prin adoptarea vederii în „vol d’oiseau” și prin revenirea cu un ecran intens cromatic în partea inferioară a registrului superior (o redare a masivului vârf Suru ce străjuiește în fundal-dreapta), ca și alternarea atentă a efectelor în repartiția umbrelor, unifică ansamblul și creează o plăcută ritmicitate compozițională. Cele două monumente (biserica din sat și cetatea) sunt redate ca ansambluri arhitecturale, fără ca artistul să insiste obositor asupra detaliilor. În pofida importanței celor două vestigii istorice, Neuhauser preferă să se concentreze asupra peisajului, re-creând cadrul natural de mare frumuseții al Văii de Argint. Registrul inferior este animat cu personaje (în a căror vestimentație recunoaștem costumul specific satului Cisnădioara), surprinse în firescul vieții lor obișnuite. Trei țărani se odihnesc având în față rodul muncii lor: coșurile pline cu fructe culese din livada din spatele lor, în dreapta lucrării. Femeia care se îndreaptă spre sat, cu spatele spre privitor, purtând pe cap coșuri pline cu roade joacă un rol important în ansamblul vizual, conectând primul plan cu cel median. Aceeași importanță o are în cadrul compoziției și țăranul cu furca pe umăr și căruța cu boi, încărcată de fân – element ce aduce întotdeauna un plus de pitoresc scenelor de gen – care înaintează din planul doi înspre privitor, echilibrând astfel rolul femeii într-o dinamică scenografică. Semnat stânga jos, cu negru: „Fr. Neuhauser”, datat: 1817, numerotat dreapta sus: 5