Descriere: Tabloul înfățișează scena descoperirii pruncului Moise, plutind într-un coș, pe Nil. Acest subiect, care cunoaște un reviriment fără precedent în pictura italiană și franceză din secolele XVII-XVIII, ilustrează narațiunea veterotestamentară din Cartea Exodului (cap. 2). Potrivit acesteia, pruncul Moise fusese lăsat să plutească pe cursul fluviului spre a nu fi ucis, din porunca Faraonului, laolaltă cu toți pruncii evrei „de parte bărbătească”. Descoperit chiar de fiica Faraonului, este salvat și crescut cu grijă cu ajutorul mamei sale, care se oferă să-i fie doică. Autorul acestui tablou focalizează scena descoperirii de la distanță medie, comasând personajele – fiica Faraonului și cele șase însoțitoare ale sale – în aproape întreaga suprafață a compoziției. Peisajul în care se desfășoară episodul biblic este unul idealizat, cu evident aspect europenizant și lipsit de orice element arhitectonic care ar fi putut conota civilizația egipteană. La rândul lor, personajele sunt drapate convențional și anacronic, în veșminte europene din secolul al XVII-lea, variate cromatic (roșu, albastru, galben, alb, ocru etc.). În sfârșit, ar mai fi de remarcat anumite aspecte – precum impostarea și gestica personajelor, gruparea și cadența inspirată de reliefurile antice – care situează acest tablou, din punct de vedere stilistic, în matricea configurată, la Roma, de Pietro da Cortona și Nicolas Poussin în anii 1630-40.