Descriere: Tabloul înfățișează scena penitenței sfântului Ieronim, într-o formulă vizuală instaurată de Caravaggio, consacrată ulterior de Jusepe de Ribera și popularizată de elevii și imitatorii săi, între care și Johann Carl Loth. Într-un loc indistinct, fie o chilie fie o grotă, în întuneric, personajul este impostat într-un gest de penitență. Luminat intens și nefiresc, sfântul Ieronim este surprins întrerupt din lectură, privind în sus contemplativ, cu mâna dreaptă la piept, în zona afectivității. Sfântul Ieronim este reprezentat în formula deja canonizată în secolul al XVII-lea: gol (semn al vulnerabilității și al penitenței), acoperit doar cu o țesătură, cu un craniu în preajmă – obiect al meditației, conotat în termenii efemerității. Notabile sunt atât constituția viguroasă, cu musculatura pe alocuri excesiv de proeminentă, cât și anacronismul evident al cărții, obiect nespecific ca atare Antichității târzii. Aceasta din urmă este o aluzie la activitatea sa de cărturar, traducător al Bibliei (vulgata). În sfârșit, culoarea roșie a drapajului semnalează probabil demnitatea de cardinal, în vreme ce întunericul, dincolo de artificiul specific curentului tenebrist, este descifrabil în cheia neștiinței, orbecăirii etc.