Descriere: Tabloul redă într-o interpretare destul de liberă și echivocă tema seducerii Pomonei, zeița abundenței de fructe de către Vertumnus, zeul anotimpurilor, al schimbărilor și al creșterii plantelor, dar și al arborilor și livezilor, care s-a preschimbat în acest scop într-o bătrână, după narațiunea lui P. Ovidius Naso (Metamorphoses, XIV). Vertumnus pare a fi surprins în momentul în care Pomona remarcă faptul că este sărutată nu ca de o bătrână, ci ca de un bărbat, ceea ce îl face să revină treptat la înfățișarea sa firească, sugerată de atributele sale (o cunună de ramuri, veșmânt de vânător și un corn al abundenței încărcat cu fructe în mâna stângă), de aspectul masculin al musculaturii brațelor, deși fizionomia sa este ambiguă, adolescentină, iar sânul pare mai degrabă feminin. Cu brațul drept el o cuprinde ferm de mijloc pe Pomona, care speriată de această transformare încearcă să scape prin fugă, strângând la piept o harpă, deși întoarce capul spre zeu, curioasă și cuprinsă de dorință. Înfățișarea ei este de asemenea ambiguă, căci figura sa este destul de masculinizată (mai ales sub efectul eclerajului), iar musculatura brațelor este în mod cert masculină. Ea este rerezentată seminudă, purtând un drapaj indigo cu dantelă albă, reprezentând un șir de trandafiri. Pe cap poartă o cunună de trandafiri, ceea ce a și determinat eronata ei identificare cu Flora. De fundalul brun personajele reprezentate pe jumătate se detașează prin ecleraj și efecte cromatice. În redarea lor se recurge în mod excesiv la sfumato. Compoziție senzuală, bine structurată, echilibrată cromatic, în tonuri de brun, indigo și griuri roșietice, cu accente oranj, roșu, roz și alb.