Descriere: Tabloul îl înfățișează pe Sfântul Petru, statuar, în picioare, figură întreagă. Este înveșmântat într-o togă de culoare ocru și o tunică albastru închis. Ține în mâna stângă două chei și în cea dreaptă o carte – atribute ale rolului și statutului de fondator al instituției Bisericii și de păstrător, în sens simbolic, al cheilor „Împărăției cerești”. Înfățișarea sfântului Petru se înscrie în tipologia convențională – bătrân, atins de calviție, cu părul și barba albe. Contemplativ-melancolic, privește în dreapta jos, cu aerul unei examinări introspective. Fundalul – orb, negru – este lipsit de orice element de contextualizare cu excepția pragului pe care stă Sfântul Petru. Dată fiind similaritatea – de format, compoziție și ipostaziere – cu alte figuri de sfinți pictate în Spania, în secolul al XVII-lea, inclusiv cu tabloul Sfântul Blasius, pictat de Francisco de Zurbarán (ulei pe pânză, 92,5 x 32,4 cm, din patrimoniul MNAR (inv. 8172 / 206), se poate considera că acest tablou a fost, la rândul lui, pictat de un artist spaniol deocamdată necunoscut, posibil din Sevilla, și că era parte componentă dintr-un altar poliptic imposibil – deocamdată – de reconstituit, atât în privința structurii cât și a sfinților reprezentați.