Description: Măciucă de formă bitronconică prezentând transversal un orificiu de prindere cu marginile convexe. În zona Sărata-Monteoru există o rețea de situri formată dintr-o așezare (în punctul Cetățuie), cu mai multe niveluri de locuire, și șase cimitire. În preajma așezării, în punctul Poiana Scorușului a fost cercetat parțial un complex, probabil, cu caracter funerar format din structuri succesive de pietre, depuneri de lut, vase sparte pe loc, schelete și resturi de schelete umane arse parțial. Stațiunea a fost cercetată în mai multe etape, între 1917-1918, 1926-1927, 1937-1958 (cu întreruperi), 1994-1995, 1996-2001. A fost descoperită în 1954 (marcaj de șantier „S.M. J II 1954”), în depunerea formată din pământul scurs pe panta Cetățuii; așadar, nu poate fi atribuită unui moment specific al biografiei locuirii sau unui anumit context. A intrat în patrimoniul Muzeului Național de Antichități-Institutul de Arheologie București (nr. inv. I 24006), după care a fost transferată la MNIR.