Description: Vas de provizii de dimensiuni mari, cu profil prelung, lucrat cu mâna, fund plat, gură evazată, fără apucători (o formă mai degrabă specifică secolului I p. Chr.). Formă de pepene, cu pereți arcuiți, gât bine conturat; buza rectangulară în secțiune, modelată neglijent, prezintă urmele unei caneluri. Ardere oxidantă; culoare destul de uniformă: cărămiziu cu pete vineții (urme de ardere secundară). Urmele de ardere secundară se observă pe înălțimea unui perete, dar nu pe fund. Întreg, restaurat în zona buzei, circa 20% din ea. Se observă plesnituri și crăpături în pereți în zona inferioară a vasului – de la presiunea solului în care a stat, probabil. Netezit pe exterior. Pe întreaga înălțime a unei laturi se pot observa urme de vegetale pe suprafața peretelui impregnate în lut – poate de la netezirea suprafeței cu paie? Bilet vechi în interior: Răcătău 1969, SII B14, vas 9 – același marcaj cu tuș pe fundul vasului plus un număr de inventar vechi 6282. Tipul acesta de vas de mari dimensiuni lucrat cu mâna cu diametrul maxim mai mic decât înălțimea este specific davei de la Răcătău în perioada secolelor I a. Chr.- I p. Chr. S-au descoperit numeroase astfel de vase întregi și întregibile (vezi V. Căpitanu în Carpica 1976). Ele se pretau pentru depozitarea hranei sau a lichidelor. Acesta în cauză nu era lustruit, deci presupunem că nu era folosit pentru lichide. Totuși, pasta din care a fost lucrat era compactă și bine aleasă. Urmele de ardere scundară indică că putea fi folosit și la gătit.