Descriere: Hrisov emis de domnitorul Ștefan cel Mare în 15 septembrie 1462. Ștefan cel Mare voievod, domn al Țării Moldovei, întărește sfintei mănăstiri de la Piatra lui Crăciun (Bistrița din ținutul Neamț), unde este hramul „Adormirea Maicii Domnului”, unde este arhimandrit (egumen) popa Eustafie, toate satele, mănăstirile, morile, prisăcile, dârstele, iezerele și gârlele precum și robii țigani, tătari sau bulari pe care aceasta îi stăpânea, cu tot venitul, neclintit niciodată în vecii vecilor. Către sfârșitul documentului sunt înșiruiți membrii sfatului domnesc, pentru credință și mărturie a întăririi daniei domnești. Documentul a fost întărit cu pecete domnească de către credinciosul boier, jupan Dobrul logofăt. Scris în cetatea de scaun de la Suceava de către diacul Toma, în anul 6970 (1462), septembrie 15 zile. Către sfârșitul documentului sunt înșiruiți membrii sfatului domnesc, pentru credință și mărturie a întăririi daniei domnești. Pentru mai mare putere și întărire tuturor acestora mai sus scrise, documentul a fost întărit cu pecete domnească. Textul documentului, de redacție slavonă, a fost scris de diacul de cancelarie Toma, în cetatea de scaun de la Suceava, în anul de la Zidirea Lumii 6970, iar de la Nașterea lui Hristos 1462, luna septembrie, 15 zile. Hrisovul este întărit cu pecetea lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, de către credinciosul boier, jupan Dobrul logofăt, atârnată cu jnur roșu de mătase de plicatură. Document al MNIR (inv. 107427), transfer de la MNLR (Proces verbal nr. 61/1986/ poz. 4236), proveniență fondul Muzeul Româno-Rus, conform unei ștampile de tip ex libris de pe verso-ul actului de danie. Original slavon scris pe suport pergament, cerneala fero-galică este foarte estompată în multe locuri, ilizibil, pliat, ros la îndoituri, pecete deteriorată, atârnată de plicatură cu jnur roșu de mătase. Legenda peceții mai păstrează doar următorul text: „peceat Io Ștefan”. Pe versoul documentului se găsește o însemnare în limba română, cu alfabet chirilic, din secolul al XIX-lea: „Ispisoc a domnului Ștefan voievod prin cari dăruiește mănăstirii Bistrița satul Tătărași, ci este în ținutu Neamțului, lângă târgul Petrii, cu tot venitul”. Deși în cuprinsul documentului sunt menționate mai multe localități, însemnarea din secolul XIX, dar și o alta, tot pe verso, conchid că arhivarii sau copiștii s-au interesat mai degrabă de localitatea Tătărăși, importantă dintr-un anume punct de vedere pentru aceștia.