Descriere: Castron cu gât cilindric și umăr arcuit. Pe margine au fost modelate patru loburi, iar pe umăr a fost aplicată o toartă. Decorul este realizat prin împunsături succesive și incizare: umărul este marcat de un șir orizontal de împunsături; corpul este decorat cu o linie ondulată, orizontală, și mai multe șiruri verticale de împunsături. Vasul a fost restaurat. Pe malul de sud al bălții Nasta, din preajma Dunării, a fost cercetată o necropolă de incinerație cuprinzând 116 morminte de incinerație (11 duble, unul triplu și unul cvadruplu). Primele descoperiri arheologice datează din anii 1941-1942, săpături sistematice efectuându-se în 1955-1956. Resturile cinerare au fost depuse, de cele mai multe ori, în urnă sau, în câteva cazuri, direct în groapa funerară. De regulă, urnele aveau capace (în special, străchini) și erau însoțite de alte vase, statuete antropomorfe (în 8 morminte) și, rar, resturi de piese de port din bronz trecute prin foc. Vasele sunt decorate cu motive geometrice – linii în zigzag, festoane, spirale – incizate și incrustate cu pastă albă. În 1996-1997, în urma unor săpături arheologice, au mai fost descoperite în zona necropolei câteva gropi cu ceramică Gârla Mare. Necropola a prilejuit numeroase discuții referitoare la cronologie și la interpretarea socială a practicilor funerare. Castronul era așezat în gura urnei mormântului nr. XX și era acoperit de un vas asemănător.