Descriere: Furca este lucrată din lemn de frasin prin tehnici simple: tăiere, curățire, crestare, cioplire, găurire, dar și prin incizare și strunjire la strujniță. De regulă, furcile au un decor relativ simplu, amplasat doar în registrul inferior, vizibil și atunci când pe furcă se pune caierul. Această furcă este însă atipică, căci prezintă decor inclusiv în registrul superior. Furcă foarte fină și subțire cu roata evazată situată la 67 cm de vârful puțin plat și perforat cu gaură dreptunghiulară pentru legat sfoara; sub roată, circa 20 cm, are formă prismatică (cu șase laturi). Are decor, geometric și naturalist, amplasat pe aproape întreaga suprafață. Esența lemnoasă din care este lucrată, frasinul, este rară; aceste furci, mai ales în zona montană erau, cel mai adesea, confecționate din paltin. Privitorul atent de astăzi este sedus de scenariul decorativ copleșitor prin bogăția personajelor și a simbolisticii aferente. În registrul inferior există nu mai puțin de șase registre; dintre acestea, patru sunt realizate în manieră geometrică, trei având aproximativ aceleași dimensiuni (5-6 cm lățime) și un decor apropiat; la două registre cu suprafața prismatică, inegale ca suprafață, aflate în apropierea roții, decorul este compus din cruci în X-uri duble semireliefate, făcute cu patru tăieturi de briceag, fiecare cruce fiind străjuită de patru dinți de lup scobiți în lemn; aceste registre sunt mărginite, fiecare în parte, de 7 cercuri concentrice; doar în apropierea roții care desparte cele două registre majore sunt 9 cercuri concentrice; un alt registru de mici dimensiuni este străjuit de 3 cercuri concentrice de-o parte și de cealaltă, dar și de două „cercuri” concentrice de dinți de lup, la una din margini fiind încă 3 cercuri „umplute” cu liniuțe oblice (ce par a reprezenta, prin precizia execuției lor, dar și prin modul în care se îmbină liniuțele, un arbore al vieții extrem de stilizat); al patrulea registru, cel mai mare (7,5 cm), este compus, la rândul lui, din nu mai puțin de 10 subregistre identice despărțite unele de altele printr-un cerc concentric; al cincelea, de 8 cm, delimitat de cercuri paralele, cuprinde un scurt text privitor la numele, adresa meșterului și anul confecționării. În sfârșit, al șaselea, situat în partea cea mai de jos a furcii, are motive vegetale și avimorfe. O distanță de 18 cm este acoperită de un pom, dispus pe verticală, cu crengi simetrice și frunze cu nervuri fine. Chiar în vârful copacului se află două păsări, diferite, afrontate, una, cea din stânga, în repaus, cealaltă în zbor; o alta, mai mică și diferită de cele două, este figurată mai jos, la 6,5 cm, tot în repaus, chiar în somn, pe o ramură (însă figurarea discretă a unei aripi pare totuși a indica starea de veghe a păsării); în sfârșit, puțin mai jos de aceasta, regăsim o altă pasăre, tot diferită de cele două afrontate, aflată în zbor undeva cam la mijlocul arborelui; aceste ultime două păsări sunt reprezentate astfel încât parcă ar fi sugerată ascunderea lor printre ramurile copacului. La rădăcina arborelui este figurată foarte discret o șopârlă mică și o capră, cu un clopot mare la gât, care mănâncă dintr-o floare. În registrul superior, deasupra roții, pe o lungime totală de circa 50 cm, adică pe aproape întreaga sa suprafață, se elansează un alt pom, mult mai mare decât cel din registrul inferior și având o compoziție mult mai complexă. Concret, este figurat un șarpe uriaș, cu gura deschisă și limba afară, care este încolăcit în jurul unui arbore uriaș; la baza arborelui se observă un prim centru de greutate animalier și fitomorf, în care regăsim patru animale și trei plante: cel dintâi animal, aflat parcă printre rădăcinile pomului, situat în plan orizontal, este un măgar ce paște liniștit, cele trei plante fiind în fața sa, ca o promisiune a hranei îmbelșugate; pe același plan orizontal, chiar acolo de unde pleacă tulpina marelui copac, este figurată o altă capră, la fel de liniștită ca și măgarul, ce pare că intenționează să se apuce de păscut și care pare că nu se sinchisește deloc de apropierea șarpelui; în dreptul ei, dar orientată ascendent, regăsim doar un cap de țap (?), iarăși cu un clopot la gât, ce mâncă; puțin mai sus, dispusă tot ascendent, regăsim o altă șopârlă, mult mai mare ca cea de jos, ce pare opusă, ca și capul de țap, șarpelui uriaș ce-și îndreaptă atenția, prin gura larg deschisă și un ochi extrem de bine reliefat, spre cele două animale; plantele sunt diferite, una e mică, formată din doar două petale, alta, în mijloc pare a fi un trifoi cu trei frunze egale, iar a treia e compusă din trei petale, una mai mare și două mici. De aici, de la întâlnirea șarpelui cu aceste animale, ce par a simboliza o anume rezistență, pe o distanță foarte mare, aproape 36 cm, se desfășoară doar lumea vegetală, fără nici o altă intruziune decât cea a corpului solzos al șarpelui, care practic a încolăcit întreg arborele (au rămas „necotropiți” mai puțin de 2 cm spre tulpina lui, unde pare că a întâlnit o „rezistență” subpămâneană și pământeană, simbolizată de cele patru animale și trei plante: măgarul și plantele, respectiv capra, țapul și șopârla). În vârful arborelui, cumva încadrat de coada imensului șarpe, se află un al doilea centru de greutate, avimorf și animalier în același timp: două păsări identice (cu precizarea că cea de deasupra are totuși un ochi extrem de bine reprezentat, cel mai bine conturat dacă ne raportăm la toate cele șapte păsări, creând o pregnantă senzație de viu în comparație cu pasărea de alături) în zbor energic spre pământ, așadar descendent (parcă ar veni din cer cu vești urgente!); apoi, sub cele două păsări, se observă o altă șopârlă, a cărei orientare este clară înspre cele două păsări și coada șarpelui, dar ascendent de data aceasta; plasată în imediata apropierea a locului unde se termină coada șarpelui uriaș, orientat iarăși descendent, este reprezentat, într-o atitudine foarte dinamică, parcă ar fugi de ceva, un alt măgăruș. În sfârșit, exact unde se sfârșește coada șarpelui, înainte ca șapte cercuri concentrice să închidă registrul, se regăsește o floare specială, ce are reprezentat distinct pământul din care crește, două frunze mari și floarea propriu-zisă cu șase petale. Această floare a fost crestată de către meșter chiar în vârful copacului, oricum dincolo de coada șarpelui. Tot acest ansambu este străjuit la nivelul inferior de dinți de lup, din acești dinți răsărind, foarte aproape de rădăcina copacului, printre animale, alte trei flori diferite. Pe roată și dincolo de ea, pe o lungime de aproape 4 cm, există două mici registre florale, unul mai mare, de 2 cm și un altul mai mic, de aproape 1 cm, format exclusiv din petale vegetale delimitate de șase cercuri concentrice. Două detalii ar trebui remarcate aici: primul, nervurile petalelor mari, reprezentate prin linii oblice dispuse de o parte și de alta a unei linii verticale, sunt orientate descendent, ca și cum ar „curge” spre registrul inferior al furcii, în timp ce aceleași nervuri de la petalele mici sunt orientate exclusiv ascendent; al doilea detaliu, între petalele minore, atât sus, cât și jos, se află câte doi dinți de lup. Între aceste două registre de petale și marele registru unde se regăsește șarpele și arborele vieții se află șapte cercuri concentrice și încă un cerc concentric format din dinți de lup.