Descriere: Prima copertă este cartonată în partea exterioară, fiind învelită în piele de culoare verde. Pe margini coperta este încadrată într-un chenar decorativ auriu reprezentat prin motive geometrice. În partea centrală se află un motiv decorativ floral incizat cu auriu. În exteriorul chenarului prima copertă are culoarea neagră precum cotorul și cea de-a doua copertă. Se păstrează și legătura într-o stare bună de conservare. Oranta este aurie iar coperțile interioare sunt realizate din hârtie colorată mai groasă decât filele jurnalului. Caietul conține 114 pagini, iar în pagina de titlu este prezentat cuprinsul jurnalului care este structurat în patru părți. Din jurnal lipsesc paginile 5- 6, 11-12, 15-16, 17-18, 25-26, 79-80, ele fiind probabil rupte intenționat de către autor după 1945 din considerente politice. În prima parte de la pagina 1 la pagina 28 sunt dedicații din partea apropiaților lui Emil Tișcă cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani. Este vorba de personalități marcante ale societății sătmărene în perioada interbelică: Aurel Simtion (de la care a și primit acest caiet cadou), Ștefan Cherecheș (Benea) - primarul municipiului Satu Mare, Octavian Ardelean - prefectul județului Satu Mare s.a. Parte a doua cuprinde testamentul lui Emil Tișcă (pag. 29-37) scris la Brașov în data de 8 septembrie 1943, unde se afla în refugiu după Arbitrajul de la Viena. Partea a lll-a conține note autobiografice (pag. 39-65) - Brașov 8 septembrie 1944, iar în ultima parte sunt notate câteva cugetări aparținând unor personalități ale culturii universale (pag. 66-114). Începând cu partea a doua a jurnalului textul este încadrat în chenar cu cerneală (pag.29-91) sau tuș (pag.92-114). Textul este scris cu cerneală albastră, neagră și verde. Emil Tișcă a fost o personalitate marcantă a vieții economice, politice și culturale din perioada interbelică. S-a născut la 9 septembrie 1881 în comuna Șimon-Bran, (azi județul Brașov), a urmat Școala Superioară de Comerț din Brașov și Academia Orientală de Comerț din Budapesta. A activat în domeniul bancar ca director al mai multor bănci importante din Transilvania. După o perioadă de 20 de ani petrecută la Năsăud, în anul 1924 vine la Satu Mare unde va trăi până la sfârșitul vieții (1965).