Descriere: Tăujerul este o unealtă ciobănească de forma unui băț din esență tare, ramificat de regulă la unul din capete. Când se fierbea zerul, tăujerul se folosea la amestecarea repetată a acestuia în căldare, cazan sau ceaun pentru a se face urdă; se prevenea prinderea urdei de pereții vasului, în special de fund, sau afumarea acesteia în timpul fierberii. Tăujerul din satul Botuș este curbat ceva mai pronunțat la capătul mai gros, acolo unde se termină în nu mai puțin de 15 despicături sau „crescături” întinse pe o porțiune maximă de 20 cm (mai toate destul de flexibile). Despicăturile au dimensiuni diferite. Piesa este înnegrită în multe părți, probabil de la focul făcut pentru fierberea urdei. Este destul de patinat mai ales de grăsimi și de fum. Prezintă o crăpătură discretă într-un singur loc, înspre partea sa activă. Are mai multe noduri sau cioturi, nici unul dintre ele crăpat.