Descriere: Icoană cu formă trapezoidală, cu baza mică în jos. Sfântul ierarh figură întreagă, static, binecuvântează și ține Evanghelia în mâna dreaptă. Fundalul este împărțit în două registre cromatice, în tonuri de roșu și albastru gri. Desen minuțios, linear cu alb, contururi cu negru, deficiențe anatomice. Luminile și umbrele figurii sunt redate cu pensulații fine, albe, geometrice, lineare și semicercuri. Poartă vestimentația specifică și bederniță la brâu. Stiharul verde-gri este decorat cu cruci albe iar sacosul și epitrahilul cu cruci albe și roșii. Busturile lui Isus binecuvântând și cel al Mariei oferind brâul, sunt închise în două rânduri de pătrate, dispuse alternativ, formând un octogon, simbol numerologic creștin. Este o lucrare de factură tradițională, cu interpretare simbolică și se evidențiază prin fundalul roșu plat, nedecorat, cu rapel cromatic la Evanghelia închisă. Utilizarea roșului la fundal este rară, dar are precedent la câteva icoane Dodekaerton, datate în secolul al XII-lea, provenite de la Muntele Athos și la alte câteva din Epir, Macedonia, nordul Greciei și Albania, datate între sfârșitul secolului al XV-lea - secolul al XVI-lea. Icoane cu fondul roșu apar și în pictura rusă și moldovenească. În secolul al XVIII-lea, procedeul a fost utilizat în Transilvania și în Banat. În limba greacă și slavonă sunt însemnate inițialele numelor personajelor. În stânga jos a fost ulterior adăugat un text cu caracter votiv, parțial lizibil, în limba sârbă.