Descriere: Icoana îl înfățișează pe Sfântul Haralambie vindecătorul de ciumă, purtând costum de mare preot încununat de un înger și binecuvântat de IC.HC. Teribila boală este sugerată de un schelet care poartă un coif grăniceresc, imperial, tipic pentru armata austro-ungară. Tema, de inspirație biblică, este frecventă în secolul al XIX-lea, mai ales pe icoanele pe sticlă, având în vedere frecvența bolii în sudul Transilvaniei în acel timp. Sfântul Haralambie este pictat pe un fundal urban, cu biserici și ziduri înalte în care sunt deschise câteva porți, asemănător cu orașele fortificate din Transilvania. Sfântul Haralambie este surprins în fața orașului, însoțit de multă lume, care îl primește cu brațele deschise arătându-i astfel iubirea și respectul. Sfântul desparte, atât simbolic cât și compozițional pe cei vii de cei morți. În partea stângă, jos, este o femeie îngenuncheată. Fața Sfântului se continuă cu o barbă foarte lungă, albă, de formă conică.