Descriere: Obelsic în formă de trunchi de piramidă alungită cu fețele opuse egale. Fețele sale, cu excepția celei decorate sunt netede iar fețele laterale sunt mai înguste, față de cele principale. Fața decorată era probabil expusă pentru a fi văzută. În zona superioară a părții opuse celei decorate, se află un șanț de forma unui L întors. Acesta servea cel mai probabil fixării unui stindard sau fixării monumentului în sine de un zid. Fața decorată a obeliscului se împarte în două registre, demarcate de o linie orizontală, realizată în relief. În partea superioară se află reprezentată în relief o viperă cu corn, specifică faunei nilotice, care în scrierea egipteană era un semn folosit printre altele ca articol posesiv succedând substantivul care îi corespondea. Semnul avea ca transliterație litera „f” a alfabetului latin. El are o lățime de 14 cm, fiind singurul semn pe un rând lat de 33 de cm. Partea superioară a monumentului este ruptă, astfel că nu se mai păstrează substantivul corespunzător acestui articol posesiv, în eventualitatea în care acesta ar fi existat. Pe partea inferioară sunt reprezentate patruzeci de semne care imită scrierea hieroglifică, sculptate incizat, cu dimensiuni variabile, majoritatea în rânduri destul de bine limitate. Această parte a monumentului este puternic corodată, semnele fiind mai greu de descifrat, dar se poate constata că există unele semne, care sunt clar hieroglife. Astfel pe al cincilea rând din partea superioară primele trei semne de la stânga la dreapta pot fi citite: „ib Ra neb”, adică ,,inimă” , Ra (soare, zi) și respectiv „stăpân, fiecare” . În plus, se mai poate citi semnul „t”, fiind ultimul caracter de pe rândul al șaselea. Toate acestea sunt semne folosite aici ca logograme, adică semne ce transpun un cuvânt, cu excepția ultimului care este o fonogramă. Toate semnele ce redau vietăți sunt îndreptate cu privirea spre stânga, ceea ce indică direcția de citire a textului, de la stânga la dreapta. Având în vedere faptul că lapicizii nu aveau cunoștințele necesare în ceea ce privește scrierea hieroglifică, păstrarea unanimă a direcției de privire a personajelor indică faptul că ei nu au figurat semne la întâmplare, ci au beneficiat de un model, pe care nu au fost însă capabili să îl reproducă fidel.