Descriere: Furca a fost ornamentată prin tehniciile inciziei și crestării pe toată suprafața de la roată în jos (44,50 cm). Aici regăsim două părți decorate distinct, pe ambele motivele fiind geometrice; prima parte, sub roată, are 24 cm, iar a doua aproape 21 cm. Cele două mari registre decorative au diametrul diferit, cel situat sub roată fiind puțin mai mare. Toate motivele decorative sunt dispuse în benzi orizontale sau registre. Prima suprafață, cea de sub roată, cuprinde 12 registre inegale, despărțite prin patru cercuri; cele două registre de la capete se termină abrupt, fără a fi mai avea cercurile ce se tot repetă în rest; în interiorul celor 10 registre „interioare” sunt repetate, ca motive decorative principale, romburi liber desenate, ce arată mai degrabă ca niște ovaluri, având diferite dimensiuni de la un registru la altul; la cele două registre marginale și la unul din interior, anume al treilea din partea inferioară, romburile sunt neterminate, cu precizarea că la registrul interior acestea par a se întregi peste o „graniță” formată din două cercuri ce au în mijloc un cerc întrerupt din loc în loc; romburile, repetate aproape obsesiv în toate registrele, au în interior linii oblice orientate cumva simetric în raport cu dinții de lup și triunghiurile ce formează adevărate compoziții decorative distincte; astfel, în fiecare din cele 12 registre regăsim acest mini-ansamblu decorativ și romburile, maniera de realizare diferind mai mereu de la un registru la altul (am documentat nu mai puțin de 9 reprezentări diferite) ce alternează între ele. Pe restul suprafeței inferioare a furcii se derulează alte 10 registre (cu presupunerea că inițial au fost tot 12, ca mai sus; nu avem însă de unde ști cu certitudine acest fapt, furca fiind ruptă și ușor arsă la capătul său inferior), separate de serii de câte 4, 5 sau 6 cercuri concentrice. Aceste registre sunt mult mai variate din punct de vedere decorativ, motivele fiind preponderent geometrice, scheomorfe și vegetale. Astfel, de jos în sus, avem figurate numeroase succesiuni de cercuri, dar și rombul, triunghiul, cârligul ciobanului (desemnând prin excelență elementul masculin), triunghiul cu un romb în vârf (reprezentând, geometrizat, silueta feminină), calea rătăcită sau valul (repetat succesiv în alte 3 registre), crucea (formată din cinci mici romburi), două perechi afrontate de coarnele berbecului, cu câte o frunză în mijlocul lor, dar și flancate („păzite”) de aceleași frunze, unda apei, dinți de lup, puncte și crucea în X înscrisă într-un cerc dublu (un pregnant motiv solar). Presupunem că plasarea motivelor cârligul ciobanului (figurat în perechi de doi, flancate de triunghiuri) și triunghiul cu un romb în vârf la baza furcii nu este întâmplătoare, căci cele două motive desemnează, primul, elementul masculin și al doilea, puternic geometrizat, silueta feminină. Muchia roții, pe o porțiune plană de peste jumătate de cm chiar la baza roții, este decorată cu o succesiune superbă de dinți de lup, care, prin ușoara lor atingere, în zona vârfului lor, creează senzația că avem în fața ochilor o înșiruire de clepsidre, o adevărată dantelărie crestată în lemn. Toate categoriile de motive de pe cele două părți sunt temeinic ordonate în registre orizontale, având o structură ornamentală premeditată, probabil cu semnificații apotropaice, „investită” cu menirea de a genera energii benefice pentru cea care urma să o folosească. Furca de la Ulma are culoarea brun închis, uneori chiar prea închis, lemnul fiind frumos patinat.