Descriere: Mumie umană, aproape sigur de sex bărbătesc, cu sarcofag din lemn. Personaj cu statut social înalt (“bogat egiptean"). Sarcofagul, de formă antropoidă, confecționat din lemn (sicomor? cedru?), de dimensiuni mari, este alcătuit din corpul propriu-zis al sicriului și din capacul pictat. În întregimea lui, capacul este Sarcofagul este zugrăvit în alb, iar pictura este colorată cu pigmenți diferiți: roșu-brun, albastru de Egipt, negru. Capul este figurat în detaliu. Sub coafura pictată în negru, în jurul gâtului, este pictat un guler larg, uzekh, care se termină în capete de șoim cu disc solar, roșu. Sub guler, ocupând o suprafață semnificativă, este reprezentată zeița cerului, Nut, ocrotitoarea morților, cu aripile întinse. Imediat dedesubt se află o imagine multicoloră a mortului mumificat, culcat pe un catafalc, iar în jos sunt figurate patru ulcioare canopice, fiecare cu capul unui demon. Până la labele picioarelor, sugerate volumetric, sunt pictate, pe vertical, cinci brâuri decorative cu discuri, linii șerpuite, benzi etc. Pe picioare sunt reprezentați, în negru, doi câini, animalele sacre ale lui Anubis, zeul morților. Mumia propriu-zisă este întinsă în lada sarcofagului. Ea este învelită în bandaje de pânză destul de fină și are capul acoperit cu o mască mortuară a cărei față este pictată în auriu. Părul este albastru, ca și banda ornamentală care conturează obrazul. Învelitoarea pictată care înfășoară corpul mumificat este acoperită cu pictură multicoloră (roșu, negru, verde-albăstrui, alb) reproducând, în ordine, următoarele imagini: o porțiune din gulerul uzekh, figurat și pe sarcofag, restul lipsind (suprafața este acoperită doar cu bandaje nepictate), posibil ca urmare a intervenției de restaurare din 1955 (gulerul uzekh pe învelitoarea mumiei este atestat de descrierea specializată din 1925); dedesubt este pictată o zeiță înaripată (Isis); o serie de benzi ornamentale orizontale, cu motive din linii, cercuri etc.; peste picioare, pe vertical, câte două de o parte și de alta, sunt figurate genii ale morților, ale căror nume sunt notate în hieroglife: Hapi (cu cap de pavian), Amset (cu cap de om), Duanusef (cu cap de câine), și un cap de șoim, notat tot cu Hapi (deși trebuia să fie Ketensenuf – v. descrierea din 1925). Numele mortului nu este notat nicăieri. Pe giulgiu se află o inscripție care începe cu: "Un prinos adus lui Osiris", și se sfârșește cu o enumerare a ofrandelor aduse sacrificiu pentru morți, precum carne de bou, păsări de curte, bere, vin ș.a. (v., de asemenea, descrierea din 1925).