Descriere: Memoriu adresat de George Enescu Președintelui Ateneului Român în care îi aduce la cunoștință faptul că întâmpină „dificultăți și vexațiuni nepermise, din partea administrației și al personalului de serviciu al sălii”. În continuare autorul memoriului spune că „la concertele mele de vioară, când scena este absolut goală, sunt împiedicat să invit colegi, muziciani, sau ziariști; chiar persoane din societate care vin; cum se obișnuiește în toate sălile din lume să mă vadă...”. Maestrul spune: „eu nu urmăresc numai un interes strict material, ci munca mea are de scop propagarea gustului frumos al muzicei în popor” și ca urmare cere să nu mai fie șicanat. Memoriul are semnătura olografă a lui George Enescu. În josul paginii se află rezoluția scrisă de mână, a conducerii Ateneului în care se refuză solicitarea, pe motiv că „nu se pot introduce în sala de concerte mai multe persoane de cât este numărul de locuri”. Răspunsul este datat 28 octombrie 1937. Memoriul a fost pliat de mai multe ori.