Într-un cerc perlat, bustul Maicii Domnului, nimbat, cu văl, chlamys și maphorion, purtând la piept un medalion cu Iisus copil. Imaginea este ușor descentrată în sus. Pe margine, o legendă circulară din care se mai distinge doar o literă; metrică pe un rând și circulară.

[Μ(ήτε)ρ] Θ(εο)ῦ †[Θ(εοτό)κε βοή]ϑ[ει τῷ σῷ δού(λῳ] / Μήτερ Θεοῦ †Θεοτόκε βοήϑει τῷ σῷ δούλῳ.. (Maica Domnului † Născătoare de Dumnezeu, ajută robului tău Romanos, protospatharios și strategos de Paphlagonia.) Personajul era guvernator al unei provincii din Asia Mică (în nordul Turciei de astăzi) și întreținea legături cu provincia de la gurile Dunării. Provincia Paphlagonia a fost reîntemeiată la începutul secolului al IX-lea ca provincie bizantină, fiind situată la vest de provincia Optimaton, învecinată la sud cu provincia Bukellarion, mărginită la est de provincia Armeniakon. Cunoaște o importanță din ce în ce mai mare la începutul secolului al XI-lea, mai ales după ajungerea pe tronul de la Constantinopol a lui Mihail IV Paphlagonianul, care reușește să refacă prestigiul puterii centrale și să crească importanța acestei provincii. Prin urmare, guvernatorii acestei provincii aveau un rol important în cadrul administrației Imperiului Bizantin.

Într-un cerc perlat legendă ce abia se mai distinge. Deasupra și dedesubtul legendei se află patru puncte ce formează câte o cruce; metrică pe cinci rânduri. Un sigiliu identic a fost descoperit la Silistra (Durostorum–Dristra), păstrat la Muzeul din Dobrici și publicat în anul 1992. Acest sigiliu este confecționat cu aceeași matriță ca și sigiliul de față, însă dimensiunile plumbului descoperit la Silistra sunt mai mari, din cauza unei presări mai puternice în timpul ștanțării și este datat la jumătatea secolului al XI-lea. Cele două sigilii confirmă relațiile pe care zona de la gurile Dunării le avea cu provincia bizantină din Asia Mică. Emitentul sigiliului de față poartă numele unui sfânt din secolul al VI-lea (Sfântul Romanos Melodul sau Imnograful – autor de imnuri religioase). Faptul că înaltul funcționar bizantin, prezent pe sigiliul de la Nufăru, care deținea titulatura de protospatharios și strategos, nu folosește pentru identificare decât prenumele, arată că numele său era foarte cunoscut în cadrul administrației imperiale și provinciale bizantine și nu trebuia amintit de fiecare dată. Nu este pentru prima dată când înalți demnitari bizantini folosesc pentru identificare doar prenumele și funcția pe care o dețineau, această modă fiind foarte răspândită în epocă. Însă trebuie să admitem că dimensiunile plumbului și mărimea legendei fac ca nu toate datele de identificare a demnitarului să fie marcate. Un personaj cu numele de Romanos, fiul lui Krokos (Κρώκου), patrikios, ne este cunoscut datorită unui sigiliu ce face parte din colecția Orghidan, sigiliu datat de la sfârșitul secolului al X-lea până cel mai târziu în prima jumătate a secolului al XI-lea. Alte date cu privire la acest funcționar imperial nu deținem. Romanos Eugenianos, un alt înalt funcționar bizantin, protospatharios al Chrysotriklinos și kommerkiarios de Antiohia, ne este cunoscut în urma unor descoperiri sigilografice datate în secolul al XI-lea. Un alt sigiliu al aceluiași personaj, dar cu funcția de krites și vestarh al provinciei Paphlagonia, se află în colecția Zacos și datează de la jumătatea secolului al XI-lea (1055). Tot în colecția Zacos se mai află un sigiliu în care Romanos Eugenianos apare cu titlul de patrikios și krites.

RωΜΑ | •Α CΠΑΘ | •C Τ ΡΑ• | •ΠΑΦΛΑ | ••ΝIA / ᾽Ρωμα | [ν(ῷ)](πρωτο)σπαϑ(αρίῳ) | [(καὶ)] στρατ(η) | [γ(ῷ)] Παφλα | [γον]ία(ς) / ᾽Ρωμανῷ πρωτοσπαϑαρίῳ καὶ στρατηγῷ Παφλαγονίας. / Romanos, protospatharios și strategos de Paphlagonia.