Descriere: Iupiter în picioare, cu greutatea corpului pe piciorul drept, genunchiul fiind în extensie completă. Calcă cu toată talpa dreaptă. Piciorul stâng e flexat din genunchi, adus ușor lateral și în spate, calcă pe vârfurile degetelor. Contrapost perfect. În timp ce corpul este foarte puțin întors spre stânga, capul e puțin întors spre dreapta. Zeul are fruntea îngustă, nasul drept, gura ușor întredeschisă, privirea e îndreptată în sus. În orbite avea probabil încrustații de argint, acum căzute. Creștetul capului ascuțit, unde părul face un vârtej, iar dedesubtul unei diademe părul continuă în șuvițe în spirală spre ceafă și bucle inelare care în conjoară fața. Mustăți și barbă cârlionțată. Corpul e atletic, fără a fi al unei persoane tinere. Mușchiul trapez bine dezvoltat; se observă pectoralii, abdominalii, linia inghinală, omoplații bine conturați. Mamelele sunt marcate cu încrustații de aramă; probabil la fel era marcat ombilicul. Brațul drept e lăsat pe lângă corp; în mâna dreaptă ține mănunchiul torsionat de fulgere (vârful mănunchiului dinspre spate e rupt). Brațul stâng este îndoit; cu mâna stângă ținea probabil un sceptru lung, acum lipsă. Peste braț și peste umărul stâng atârnă o draperie (pallium) care cade în falduri în zig-zag până mai jos de genunchi. Draperia are la poale trei greutăți conice. În picioare zeul poartă sandale legate cu curelușe de gleznă, care-i lasă libere degetele. Soclul este în formă de mosor, cu decor din turnare la partea supeioară și inferioară, și cu decor prin incrustare cu argint și aramă la mijloc, un motiv floral înscris în cerc. Spre partea de jos a soclului există un orificiu tăiat ulterior confecționării piesei. Este unica statuetă din Dacia descoperită împreună cu soclul care, la rândul său e unic în Dacia prin decor. Piesa aparține tipului Jupiter en majesté. Originea tipului iconografic - Iupiter seminud, cu fulgerul în mâna dreaptă și sceptrul în stânga, este de căutat în arta greacă, prototipul fiind creat fie în cercul urmașilor lui Phidias, fie de Myron, fie de Lysipp; alții cred că, pornind de la clasicismul grec, s-a creat o opeă eclectică.