Descriere: Reprezintă scena „Plângerea lui lisus". În centrul compoziției lisus Hristos așezat pe piatra roșie din Efes, acoperită cu un giulgiu argintiu este plâns de Fecioara Maria așezată pe o banchetă la căpătâiul său. Cu un gest de durere mută ea își îmbrățișează fiul mort. În spatele său, în picioare, grupul femeilor mironosițe își exprimă durerea prin gesturi sugestive: una își ridică cu disperare mâinile spre cer, alta își smulge părul de durere. La picioarele lui lisus un alt grup participă la scena: losif din Arimateea, sprijină scara, iar Nicodim și loan au capetele plecate spre lisus Hristos. În centrul compoziției apare crucea cu coroana de spini, sulița și trestia cu buretele - semnele Patimilor lui lisus, doi îngeri în zbor, iar spre margini, Luna și Soarele. În prim plan doi îngeri îngenuncheați țin în mâini ripide. Între ei este redat un coș (în care se află patru piroane) și un ulcior. Fundalul scenei este presărat cu stele. Un chenar lat mărginește compoziția imprimând broderiei un aspect decorativ. Acesta este compus dintr-un vrej gros, meandric de care se prind flori de acant cu lujere și frunze. În spatele banchetei pe care sta Maica Domnului, brodată cu fir de aur pe fond auriu, apare inscripția de danie în limba slavona si anul, 1625 - 1626. Broderia este remarcabila ca execuție tehnica. Folosirea fundalului de mătase si a cel puțin 5, 6, puncte diferite de brodare cu fir de argint și argint aurit, ce creează profunzime sau sugerează materialitatea veșmintelor, a mobilierului, etc, apropie această lucrare, ca înțelegere, de broderia moldovenească din perioada sa "clasică". Deși compoziția a pierdut din ritmul și simetria tradițională, chipurile personajelor, cu toată monotonia desenului, rămân încă sugestive.