Descriere: Pe fondul galben-ocru al icoanei, se detașează figura Sfântului Nicolae, redat până mai jos de mijloc, prezentat frontal. Binecuvântează cu dreapta, iar cu mâna stângă voalată ține Evanghelia, pictată cu albastru și decorată cu flori (rozete) stilizate. Felonul este alb, pictat în tentă plată, cu cute realizate cu ocru (parțial șterse), redate schematic, dar cu îndemânare. Omoforul este pictat cu roșu, iar stiharul albastru are cute trasate cu albastru închis pentru umbre și alb pentru lumini. În jurul capului poartă o aureolă roșie, decorată cu flori stilizate albe. În dreapta și în stânga capului Sfântului Nicolae, de mici dimensiuni, sunt reprezentați Iisus Hristos, care îi oferă Evanghelia, și Maica Domnului, care îi oferă omoforul (aluzie la un episod de la Sinodul de la Niceea, 325). Ovalul prelung al feței, ochii mari pictați cu negru, sprâncenele groase și barba căruntă sunt realizate grafic. Chipul, pictat cu alb-ocru, are modelajul executat cu umbre roz și gri deschis. Cromatica, dominată de alb, galben-auriu, roșu și albastru, este aplicată în tente plate, puțin valorate, conferind icoanei o accentuată notă decorativă, reflectând influența picturii rusești asupra picturii din Moldova, în secolul al XVI-lea. Inscripțiile cu litere roșii alungite, în limba slavonă, constituie o caracteristică a picturii moldovenești din epocă. Pictarea chipurilor cu treceri bruște de la lumină la umbre, contururile realizate grafic cu tușe groase și o anume schematizare conferă picturii unele note populare. Realizarea picturii în tempera, pe un suport uniform de grund, fundalul ocru-auriu, iar spatele icoanei este acoperit cu un strat subțire de grund.